Extracția dentară este o procedură familiară pentru mulți. Pacienții care suferă de boli parodontale optează adesea pentru extracție pentru a ameliora durerea dentară persistentă, ceea ce poate fi foarte eficient în eliminarea disconfortului. Cu toate acestea, este esențial să se prevină complicațiile post-extracție care pot provoca leziuni orale secundare. Mai jos prezentăm complicațiile frecvente asociate cu extracția dentară.Sângerare post-extracție
În circumstanțe normale, sângerarea ar trebui să înceteze după aplicarea presiunii pe locul extracției timp de o jumătate de oră. Sângerarea persistentă după expulzarea ruloului de tifon sterilizat sau sângerarea care apare în a doua zi după extracție constituie hemoragie post-extracție. Sângerarea care nu se oprește imediat după extracție este denumită sângerare primară, în timp ce sângerarea care apare în a doua zi din cauza altor factori este clasificată ca sângerare secundară.
Cauzele sângerării includ factori sistemici și locali.Cauzele sistemice includ diverse tulburări sanguine, hipertensiune arterială și boli hepatice sau biliare. Cauzele locale includ lacerații gingivale, fracturi ale osului alveolar, prezența țesutului de granulație sau a corpurilor străine în alveolă, cheaguri de sânge dislocate sau infecții secundare. Prevenire și gestionare: Efectuați o analiză amănunțită a istoricului medical preoperator. Pentru pacienții cu afecțiuni sistemice, consultați specialiștii relevanți și trimiteți-i la tratamentul adecvat, dacă este necesar. Efectuați extracțiile cu meticulozitate pentru a minimiza traumatismele.Locul extracției trebuie gestionat meticulos, cu instrucțiuni postoperatorii detaliate furnizate pacientului și familiei. Pentru pacienții cu traumatisme semnificative la extracție sau cu tendință de sângerare, este necesară menținerea tamponului de tifon în alveolă timp de 30 de minute; externarea poate avea loc numai după ce examinarea confirmă că nu există anomalii. În cazul în care apare sângerare post-extracție, trebuie efectuată mai întâi o examinare locală. De obicei, va fi vizibil un cheag care iese deasupra marginii alveolei, cu sânge care se scurge de sub acesta.Tratamentul implică: îndepărtarea mai întâi a cheagurilor care ies în afara alveolei, identificarea locului sângerării, clătirea cu soluție salină, aplicarea de agenți hemostatici topici și reaplicarea presiunii. Dacă în alveolă sunt prezente corpuri străine, se poate efectua un chiuretaj complet sub anestezie locală. Se lasă alveola să se umple cu sânge proaspăt înainte de a reaplica presiunea.În cazul sângerării semnificative, se pot introduce în alveolă bureți de gelatină sau tifon îmbibat cu cloroform, urmate de aproximarea și suturarea marginilor plăgii. După tratamentul local, pacienții cu factori sistemici trebuie să fie supuși investigațiilor de laborator și să primească tratament simptomatic, cum ar fi transfuzia de sânge proaspăt sau administrarea de factori de coagulare.
2. Infecția locului de extracție
Deși infecția locului de extracție este rară după îndepărtarea de rutină a dinților, ea apare frecvent după extracții complexe sau îndepărtarea dinților incluși. Infecțiile locului de extracție sunt clasificate în trei tipuri: infecție acută, alveolită uscată și infecție cronică.
1. Infecție acută
Asociată cu traumatisme locale semnificative în timpul extracției, focare de infecție locală preexistente sau afecțiuni ale pacientului, cum ar fi diabetul zaharat.Simptomele apar de obicei în a doua zi după extracție și includ durere localizată sau facială, umflături și deschidere limitată a gurii. În cazurile care implică dinți incluși, chirurgie cu lambou și îndepărtarea osului sau traume semnificative, pot apărea umflături faciale marcate și durere în decurs de 12-24 de ore după procedură. Cu toate acestea, aceste simptome dispar treptat în decurs de 3-5 zile și nu constituie o infecție acută.
Prevenire și gestionare: Mențineți o tehnică aseptică strictă în timpul extracției pentru a minimiza traumatismele chirurgicale. Evitați chiuretajul viguros în zonele cu infecții preexistente pentru a preveni răspândirea. Extracțiile la pacienții diabetici trebuie efectuate numai cu un nivel glicemic controlat. Administrați profilaxie antibiotică pre și postoperatorie.
2. Alveolită uscată
Alveolita uscată reprezintă o altă formă de infecție acută a plăgii după extracție, care apare cel mai frecvent la dinții mandibulari posteriori, în special după îndepărtarea molarilor de minte incluși. În circumstanțe normale, chiar și după extracția cu îndepărtarea lamboului și a osului, durerea plăgii dispare de obicei în 2-3 zile.Dacă apare o durere severă la 2-3 zile după extracție, care se propagă către regiunea urechii-temporală, zona submandibulară sau vertex, și care nu se ameliorează cu analgezice standard, este posibil să fie prezentă alveolită uscată. Examenul clinic relevă o alveolă goală sau un cheag de sânge necrotic de culoare alb-cenușiu.Materialul necrotic care acoperă peretele alveolei emite un miros neplăcut, iar sondarea intră în contact direct cu suprafața osului, provocând o durere ascuțită. Nu există umflături faciale semnificative sau restricții la deschiderea gurii, deși pot apărea limfadenopatie submandibulară și sensibilitate. Histopatologia relevă osteită superficială a pereților alveolei sau osteomielită localizată ușoară.
Prevenire și gestionare: Alveolita uscată este asociată cu traumatisme chirurgicale și infecții bacteriene. Prin urmare, respectarea strictă a tehnicii aseptice în timpul intervenției chirurgicale este esențială pentru a minimiza traumatismele. Odată ce apare alveolita uscată, principiul tratamentului implică debridarea completă și izolarea alveolei de iritanții externi pentru a favoriza creșterea țesutului de granulație.
Tratamentul implică irigarea alveolei cu soluție de peroxid de hidrogen 3% sub anestezie locală, urmată de tamponarea repetată cu vată pentru a îndepărta resturile necrotice până când alveola este curată și fără miros.Ulterior, alveola este irigată în mod repetat cu soluție de peroxid de hidrogen și soluție salină, urmată de plasarea unei benzi de tifon cu iodoform în alveolă. Pentru a preveni deplasarea benzii cu iodoform, gingia poate fi suturată în loc cu o singură sutură. Procesul tipic de vindecare durează 1-2 săptămâni, banda cu iodoform putând fi îndepărtată după 8-10 zile. În această etapă, se va forma un strat de țesut de granulație peste pereții alveolei, facilitând vindecarea progresivă.
3. Infecție cronică
Cauzată în principal de factori locali, cum ar fi fragmente reziduale de rădăcină, țesut de granulație, tartru sau corpuri străine, cum ar fi fragmente de dinți sau oase în interiorul alveolei. Din punct de vedere clinic, aceasta se manifestă ca o zonă de extracție persistentă care nu se vindecă, prezentându-se ca o mică rană. Țesutul gingival din jur apare roșu și umflat, cu posibilă secreție de cantități mici de puroi sau proliferare de țesut de granulație. De obicei, nu există durere semnificativă.
Prevenire și tratament: Alveola trebuie curățată meticulos după extracție, în special în cazul dinților cu parodontită apicală cronică. Neîngrijirea corespunzătoare a focarului inflamator apical poate duce la sângerare post-extracție sau la inflamație cronică care persistă fără rezolvare.În timpul extracției dinților cu rădăcini multiple, trebuie să se acorde atenție pentru a preveni fragmentele radiculare reziduale. În cazul apariției unei infecții cronice, trebuie efectuată o radiografie pentru a evalua starea alveolei, inclusiv orice corpuri străine reținute și starea de vindecare. Sub anestezie locală, alveola trebuie re-detartrajată. Odată ce sângele umple alveola, trebuie aplicate rulouri de tifon steril pentru a obține hemostaza, completată cu terapie antibiotică orală.