Transpirația este o funcție corporală perfect normală, deși există variații individuale. De exemplu, persoanele mai grele tind să transpire mai mult, în timp ce persoanele mai slabe transpiră mai puțin – ambele situații fiind normale. Este esențial să se facă distincția între transpirația fiziologică și transpirația patologică. Transpirația patologică, sau hiperhidroza, poate fi rezumată, în general, ca o manifestare a disfuncției sistemului nervos central.Medicina tradițională chineză atribuie transpirația dezechilibrelor dintre yin și yang. Indiferent de condițiile meteorologice – fie că este cald, răcoros sau chiar iarnă – unele persoane transpiră abundent, uneori fiind complet udate de transpirație. Chiar și activități minore sau consumul de alimente pot provoca transpirație abundentă, care acoperă întregul corp. Ce cauzează transpirația excesivă?
Transpirația se împarte în două categorii:
(1) Un fenomen fiziologic normal în timpul proceselor metabolice.
1.În timpul creșterii și dezvoltării copilăriei, metabolismul este viguros, producând relativ mai multă căldură și deșeuri, de aceea copiii transpiră mai mult decât adulții. 2. Sistemul nervos al copiilor nu este încă pe deplin dezvoltat. Nervii simpatici care controlează secreția glandelor sudoripare pot pierde reglarea creierului în timpul somnului, ducând la excitație temporară și transpirație crescută. Acest fenomen dispare de obicei în două-trei ore. Este mai frecvent la copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani și diminuează treptat odată cu vârsta.
(II) Hiperhidroza patologică. Clasificarea medicală a transpirației include transpirația spontană, transpirația nocturnă, transpirația craniană, transpirația hemisferică și hiperhidroza palmo-plantară, transpirația spontană și transpirația nocturnă fiind cele mai frecvente. Transpirația spontană denotă transpirația involuntară care apare fără o cauză aparentă, de obicei în timpul zilei, în medii care nu sunt calde și nu implică efort fizic.Transpirația nocturnă este definită medical ca transpirație care apare în timpul somnului și încetează la trezire. Desigur, sunt clasificate și numeroase alte tipuri de transpirație. Anumite cazuri de transpirație spontană și nocturnă sunt clasificate medical ca patologice, fiind adesea asociate cu afecțiuni subiacente. Acestea pot proveni din tulburări ale sistemului nervos central. Transpirația spontană este corelată cu diverse boli, inclusiv afecțiuni febrile, cum ar fi febra, pneumonia și febra reumatică.
În plus, tulburările endocrine, cum ar fi sindromul menopauzei, pot contribui la acest fenomen, la fel ca și afecțiunile metabolice, cum ar fi hipertiroidismul. Afecțiunile medicale generale, inclusiv episoadele hipoglicemice în diabet sau angina pectorală cu lipsă de oxigen în bolile coronariene, pot provoca, de asemenea, transpirație. Anumite medicamente, cum ar fi aspirina, pot induce transpirația. Astfel, cauzele transpirației spontane sunt diverse.La copii, rahitismul cauzat de deficiența de calciu poate duce la transpirații nocturne excesive în timpul somnului, însoțite de iritabilitate, reacții de speriere, frunte proeminentă și întârzierea apariției dinților. Anemia, bolile reumatice și malnutriția pot contribui la creșterea transpirației. Aceasta poate apărea din cauza bolilor febrile, tulburărilor metabolice sau factorilor psihologici.
Hipoglicemia: poate provoca paloare, transpirații reci și tremurături ale mâinilor și picioarelor.
Hipertiroidism: pacienții prezintă sensibilitate crescută la căldură și transpirație, alături de simptome precum apetit crescut, scădere în greutate în ciuda consumului crescut de alimente, mișcări intestinale frecvente, palpitații și nervozitate.
Diabetul zaharat: se manifestă adesea prin transpirație anormală datorată neuropatiei autonome, alături de polifagie, polidipsie, poliurie și pierdere în greutate.
Feocromocitom: se caracterizează prin transpirație abundentă, adesea paroxistică (uneori persistentă), însoțită de palpitații, tremurături ale mâinilor și extremități reci. Crizele implică frecvent hipertensiune arterială marcată.În plus, persoanele cu hipertensiune arterială și femeile aflate la menopauză pot prezenta, de asemenea, hiperhidroză. Transpirație spontană: transpirația frecventă în timpul zilei, agravată de efortul fizic, provine adesea din deficiența de qi sau deficiența de yang. Tratamentul poate implica agenți de încălzire și tonifiere. Transpirație nocturnă: transpirație care apare în timpul somnului și încetează la trezire. Frecventă la persoanele cu deficiență de yin, cu căldură excesivă sau boli cronice, în special la pacienții cu tuberculoză.Transpirație nazală: apare în timpul agitației emoționale, tensiunii mentale, oboselii la locul de muncă sau vorbirii excesive, transpirația scurgându-se de pe podul și părțile laterale ale nasului. Frecventă în cazul rinitei alergice și al persoanelor cu imunitate compromisă, predispuse la răceli. Transpirație pe frunte: limitată la regiunea frunții, uneori asemănătoare cu aburul care se ridică dintr-un aburitor. Prevalentă la persoanele cu energie yang excesivă și funcție digestivă hiperactivă.
Transpirație hemiplegică: se referă la transpirație abundentă pe o parte a corpului, partea opusă prezentând transpirație redusă sau deloc. Se observă frecvent la persoanele tinere cu encefalopatie hipertensivă, hipertensiune renală, accident vascular cerebral, hemiplegie sau paraplegie. Transpirația hemiplegică poate rezulta din afecțiuni precum hemiplegia, care provoacă dezechilibru la nivelul membrelor, sau paraplegia. Medicina tradițională chineză atribuie acest fenomen afectării circulației qi și sângelui și obstrucționării meridianelor.
Transpirație cardiacă: se referă la transpirația excesivă în regiunea dintre stern și sâni, adesea cauzată de îngrijorare excesivă, gândire excesivă, spaimă sau frică care afectează inima și splina. Frecventă în rândul intelectualilor care suferă de suprasolicitare mentală.
Transpirație perineală: transpirație limitată la perineu și organele genitale externe, frecvent asociată cu afecțiuni ginecologice precum vulvită sau vaginită. Poate fi însoțită și de transpirație perineală urât mirositoare.
Bromhidroză: transpirație cu miros de vulpe, cauzată de secreția anormală a glandelor apocrine din axile. Mai frecventă la persoanele tinere și de vârstă mijlocie, cu o prevalență mai mare la femei decât la bărbați.
Transpirație unilaterală a capului: transpirație limitată la o jumătate a capului, cealaltă jumătate rămânând uscată. Această afecțiune apare în urma actului sexual după o boală gravă, ducând la o deficiență dublă de yin și yang și la susceptibilitate la frig.
Hiperhidroza palmară și plantară: apare în principal în perioadele de tensiune, excitare sau vorbire în public. Se manifestă adesea în timpul adolescenței și este frecvent atribuită stresului psihologic.
Ce cauzează transpirația excesivă? Cele de mai sus oferă o scurtă prezentare generală. Ar trebui să fie clar acum că, dacă apare oricare dintre aceste simptome, este recomandabilă consultarea promptă a unui medic pentru a confirma diagnosticul și a evita întârzierea tratamentului.