Agorafobia rămâne o afecțiune puțin cunoscută, deși obscuritatea sa nu implică o prevalență scăzută. În Statele Unite, aproximativ 1,8 milioane de adulți (cu vârsta peste 18 ani) suferă de agorafobie.
Ce este exact agorafobia?
Potrivit Institutului Național de Sănătate Mentală, agorafobia denotă în mod specific o teamă sau anxietate extremă de a se afla în locuri publice sau spații deschise, care provine din imposibilitatea percepută sau jenă de a scăpa din astfel de medii.Cercetările efectuate de Clinica Mayo indică faptul că agorafobia se manifestă frecvent în următoarele situații: lifturi, evenimente sportive, poduri, autobuze, în timpul conducerii, centre comerciale și avioane. Persoanele afectate pot evita să iasă din casă, pot refuza să conducă sau pot evita zonele aglomerate.
Ce ar trebui să țină minte persoanele care suferă de agorafobie în viața de zi cu zi? În primul rând, să renunțe mental la noțiunea de „frică”. Activitățile sociale normale nu au nimic misterios; sunt pur și simplu interacțiuni și angajamente între oameni în societate. Prin urmare, preocuparea excesivă pentru propria vorbire și comportament în timpul socializării este inutilă. Fii relaxat, generos și natural – vorbește și acționează așa cum o faci în mod normal. În timp, socializarea va deveni un obicei.
În al doilea rând, luați în considerare formatul interacțiunilor sociale. De exemplu, abordați întâlnirile cu un scop clar în minte. Concentrarea asupra unui obiectiv specific vă va distrage atenția de la propria persoană și o va îndrepta către sarcina pe care o aveți de îndeplinit, reducând astfel nervozitatea excesivă.Pentru evenimentele sociale inițiale, însoțiți o persoană mai experimentată în astfel de situații. Lăsați-o să preia rolul principal, în timp ce dvs. jucați un rol secundar. Acest lucru vă permite să observați și să învățați abordările sociale ale celorlalți, în timp ce vă exersați propriile abilități, evitând astfel situațiile incomode.
Cum se tratează agorafobia?
Tratamentul cuprinde trei abordări: psihoterapia generală, terapia cognitiv-comportamentală și medicația.
(i) Psihoterapia generală
Metodele includ psihoeducația și terapia de susținere. Scopul este de a reduce anxietatea anticipativă și de a încuraja reintrarea în situațiile temute. Reducerea comportamentelor de evitare necesită o terapie cognitiv-comportamentală țintită.
(2) Terapia cognitiv-comportamentală
Pentru agorafobia fără atacuri de panică, terapia de expunere este primară. Aceasta implică explicarea naturii tulburării pacientului – inclusiv cele trei componente relativ independente: răspunsul de anxietate la situație, anxietatea anticipativă și comportamentul de evitare – împreună cu măsurile terapeutice care abordează fiecare dintre acestea. Pacienții sunt îndrumați să-și imagineze locuri sau scenarii temute, apoi sunt încurajați să se expună la acestea în situ. Acest lucru se repetă până când se obțin rezultate satisfăcătoare.Terapia de expunere poate fi realizată colectiv sau prin grupuri de sprijin reciproc. Terapia cognitivă pură ajută la reducerea anxietății și a atacurilor de panică, dar se dovedește ineficientă pentru agorafobie, în timp ce terapia de expunere ameliorează agorafobia fără a aborda atacurile de panică. (3) Tratamentul farmacologic Pacienții care suferă de atacuri de panică ar trebui să primească inițial medicamente anti-panică.