Un vechi proverb spune: „La trei ani se vede copilul, la șapte ani se vede adultul” – recunoaștem că este o afirmație oarecum absolută, dar conține un adevăr: educația din prima copilărie este extrem de importantă. La doi ani, copilul intră în prima fază de rebeliune. Cum ar trebui părinții să-și educe copilul de trei ani? Cercetările moderne indică faptul că cultivarea calităților psihologice non-cognitive ar trebui să constituie o parte esențială a educației familiale.
Ca părinți, cea mai mare dorință a noastră este ca copiii noștri să ducă o viață fericită și împlinită. Această împlinire poate fi rezumată în șase cuvinte: succes, sănătate și mulțumire. Cum putem ajuta copiii să aibă succes în viață? Dezvoltarea intelectuală este o abordare comună urmărită de părinții de astăzi.
În ceea ce privește succesul, există o formulă: Succes = Abilitate × Oportunitate. Aici, abilitatea se referă la condițiile subiective ale unui individ, în timp ce oportunitatea denotă condițiile sociale obiective în care se află.
Diferite persoane pot defini abilitatea în mod diferit. În general, abilitatea unei persoane cuprinde atât componente intelectuale, cât și non-intelectuale. Inteligența emoțională servește ca indicator cheie pentru măsurarea abilităților non-intelectuale.
Educația familială actuală din China acordă adesea prioritate dezvoltării și cultivării factorilor intelectuali, neglijând influența factorilor non-intelectuali asupra succesului și destinului viitor al copilului. Cu alte cuvinte, ne lipsește o abordare holistică a educației familiale.
Deci, ce constituie capacitatea intelectuală? Ea cuprinde capacitatea noastră de a observa și înțelege societatea și de a utiliza experiența și cunoștințele pentru a rezolva diverse probleme. Aceasta include abilități de observare, judecată, raționament logic și gândire critică. Părinții acordă în general prioritate dezvoltării acestor abilități, unii începând chiar din perioada educației prenatale.
Totuși, un IQ ridicat garantează neapărat succesul în viață?
Dovezile sugerează contrariul.
Un atlet care posedă o tehnică superbă poate eșua dacă nu are rezistență psihologică — dacă cedează nervilor sub presiune sau nu poate suporta răsturnările de situație și eșecurile din competiție. Astfel de persoane nu reușesc să performeze la nivelul lor și să obțină rezultate lăudabile.
Educația inteligenței emoționale și o viață de succes
Omenirea a acordat mult timp prioritate dezvoltării intelectuale, stabilind teste de IQ pentru a o măsura. Cercetările științifice moderne indică faptul că, dincolo de IQ, un alt factor crucial necesită atenție: inteligența emoțională.Prin diverse teste și observații, oamenii de știință au demonstrat că inteligența emoțională are o importanță mai mare decât IQ-ul în determinarea vieții conjugale, a carierei, a relațiilor interpersonale și chiar a succesului profesional al unui individ.
Într-un experiment, oamenii de știință au invitat un grup de copii într-o sală goală, unde o bucată de caramel era așezată într-un loc vizibil.Profesorul care conducea testul le-a spus copiilor care urmau să intre: „Dacă rezistați să nu mâncați bomboana până când vă chem, veți primi o recompensă – o altă bomboană. Astfel, veți avea două bomboane. Dacă mâncați bomboana înainte să vă chem, veți primi doar aceasta.” Experimentul a început, iar copiii au intrat în sală unul câte unul. Unii copii nu au putut rezista tentației și au mâncat bomboana.Alții au înțeles că perseverența le va aduce două bomboane. Ei și-au exercitat autocontrolul, distrăgându-și atenția cântând sau sărind, evitând în mod deliberat bomboana până când profesorul i-a chemat să-și primească recompensa.Rezultatele au arătat că cei care au primit doar o bezele au avut, în general, mai puțin succes decât cei care au obținut două. Cu alte cuvinte, copiii care au demonstrat un autocontrol slab și o inteligență emoțională mai scăzută în primii ani de viață au avut tendința de a se confrunta cu provocări mai mari în viață, indiferent de abilitățile lor intelectuale. Această cercetare a determinat o mai mare accentuare a importanței educației inteligenței emoționale în societate.
Părinții perspicacți ar trebui să cultive în copiii lor, încă de la o vârstă fragedă, înțelegerea a ceea ce este adecvat și a ceea ce nu este; aceștia ar trebui, de asemenea, să învețe care sunt comportamentele care duc la succes, aduc recompense și puncte în competiții.
Mulți părinți pun un accent excesiv pe faptul că viața copiilor lor este privilegiată sau că aceștia sunt excepțional de inteligenți, însă capacitatea copiilor de a naviga prin viață și de a-și exercita autocontrolul este adesea trecută cu vederea. Nu este păcat că părinții neglijează tocmai factorii care determină în mare măsură căsătoria, cariera, relațiile și succesul profesional al unei persoane?
Ridică-te când cazi
O persoană de succes a remarcat odată: „Cea mai profundă frază din viața mea a venit de la mama mea: «Ridică-te când cazi»”. Când era copil, de fiecare dată când se împiedica, mama lui îi spunea aceste cuvinte. Ele au devenit o maximă călăuzitoare, un răspuns instinctiv înrădăcinat în întreaga lui viață. Indiferent de greutățile sau eșecurile pe care le-a întâmpinat mai târziu, această logică psihologică a prevalat întotdeauna.
Acest lucru ne învață că, în copilărie, indivizii sunt deosebit de receptivi la logica simplă și la sugestiile directe, care pot forma trăsături psihologice durabile. Prin urmare, deși apreciem educația familială, nu este nevoie să o complicăm excesiv. Adesea, un gest simplu al unui părinte sau o singură frază pot influența profund întreaga viață a unui copil.
Un vechi proverb spune: „La trei ani se vede copilul, la șapte ani se vede adultul” – recunosc că este oarecum absolut, dar conține un sâmbure de adevăr: educația timpurie a copiilor este extrem de importantă. Abordarea noastră față de educația familială ar trebui să adopte principii clare, acordând prioritate dezvoltării calităților psihologice non-cognitive și a inteligenței emoționale. Acest lucru este deosebit de important pentru copiii unici.