Experimentele au arătat că fetușii manifestă o preferință deosebită pentru vocea tatălui. Când este expus la cântecul tatălui sau la atingerea blândă a acestuia, fătul poate răspunde cu o mișcare ușoară de legănare, aparent mulțumită.După naștere, când bebelușii plâng, mamele se străduiesc adesea să-i liniștească, în timp ce tații îi pot calma rapid sau îi pot adormi cântându-le cântece familiare și atingându-i cu familiaritate. Acest lucru se datorează probabil preferinței făturilor pentru vocile grave și sonore, în detrimentul tonurilor înalte și ascuțite. În consecință, unii psihologi propun o recomandare extrem de benefică: încurajarea taților să vorbească cu copiii lor nenăscuți, punând astfel bazele pentru stabilirea unei legături strânse și profunde cu nou-născuții.
Când tații vorbesc cu fătul, acest lucru constituie o expresie tangibilă a afecțiunii paterne. Prin simțurile auditive și tactile, copilul nenăscut percepe nu numai căldura maternă, ci și dragostea paternă, ceea ce contribuie în mare măsură la dezvoltarea sa emoțională. Mângâierile și conversațiile tatălui cu fătul oferă, de asemenea, un confort psihologic imens mamei. Această fericire domestică favorizează atmosfera optimă pentru creșterea și educarea copiilor.Interacțiunea dintre tată și făt se concentrează de obicei pe conversație.
După naștere, acest copil formează adesea o legătură deosebit de puternică cu tatăl său. În același timp, capacitățile sale intelectuale și de dezvoltare depășesc frecvent cele ale colegilor săi. Impactul unui tată care se joacă cu copilul său nenăscut este remarcabil de evident, deși mecanismele precise din spatele acestui efect rămân puțin înțelese. Tatăl în așteptare ar trebui să profite de ocazia din timpul sarcinii pentru a stabili o legătură autentică tată-copil încă de la început, deoarece acest lucru susține în mod semnificativ dezvoltarea sănătoasă a fătului.