Secrețiile vaginale sunt o reacție fiziologică normală la femei. De obicei, acestea sunt în cantitate redusă, de culoare albă lăptoasă sau de consistență albă ca albușul de ou, cu un miros slab, ușor de pește, dar fără disconfort. În ceea ce privește cauzele secrețiilor dense, formarea acestora este strâns legată de estrogen. Fluctuațiile nivelului de estrogen pe parcursul ciclului menstrual duc la variații atât în calitatea, cât și în cantitatea secrețiilor, ceea ce duce la îngroșarea acestora.
Secrețiile patologice se referă la modificări anormale ale culorii, volumului, mirosului sau consistenței. Cele mai frecvente manifestări includ secreții îngroșate, decolorare, volum crescut și miros neplăcut. Cele mai frecvente cauze sunt:
I. Vaginită candidală:Secreția este de culoare galbenă sau albă, de obicei vâscoasă, dar ocazional subțire. Texturile caracteristice includ consistența asemănătoare cu brânza de vaci sau cașul.
2. Boala inflamatorie pelviană (de exemplu, endometrita): Secreție crescută, subțire, galbenă, însoțită de dureri abdominale.
3. Gonoreea: Secreție galbenă, asemănătoare cu puroiul.
4. Eroziune cervicală: Secreție galbenă, vâscoasă, fără miros.
V. Vaginită trichomonală: Secreția este subțire și purulentă, de culoare galbenă, spumoasă sau asemănătoare cu apa de orez, de culoare alb-cenușie și cu miros neplăcut.
VI. Cancerul trompelor uterine: Datorită stimulării tumorale care provoacă exudarea epitelială și necroza țesutului bolnav, secreția apoasă poate persista în mod continuu.