În ultimii ani, apariția structurilor familiale „4-2-1” a stârnit îngrijorarea și temerile societății cu privire la probleme precum îngrijirea copiilor între generații, indulgența excesivă și dependența excesivă de educația timpurie. Experții în educație îi îndeamnă pe părinții cu un singur copil să-și regândească abordarea privind creșterea nepoților lor unici, evitând capcanele obișnuite.
Îngrijirea copiilor între generații slăbește rolul educațional al familiei
În fiecare dimineață, la ora 7, Wang Kexin, în vârstă de 54 de ani, ia autobuzul pentru a-și duce nepotul mic la grădiniță, apoi îl ia din nou la ora 16. „Ce poți să faci? Tinerii sunt ocupați cu munca. Este cu siguranță mai bine ca eu, bunica lui, să am grijă de el decât să-l las pe mâna unei bone”, a declarat Wang Kexin reporterului nostru.
Se înțelege că majoritatea părinților din generația copiilor unici se află în prezent în faza ascendentă a carierei lor, confruntându-se cu sarcini de lucru exigente și presiuni semnificative în viață. Unii dintre ei nu au maturitate emoțională și se luptă să se adapteze la tranziția către statutul de părinți. Întrebarea „cine va avea grijă de copii” a devenit o preocupare constantă pentru ei. În consecință, creșterea copiilor de către bunici a devenit un fenomen răspândit.
La peste trei decenii de la implementarea politicii copilului unic, o mare parte dintre copiii unici au ajuns la vârsta căsătoriei și au devenit părinți la rândul lor. A doua generație de copii unici născuți din aceștia este denumită „a doua generație de copii unici”.
Un sondaj realizat de China Women's Magazine relevă că peste 70% dintre părinții tineri „nasc, dar nu cresc” copiii, întreaga povară a îngrijirii copiilor revenind rudelor în vârstă. Mai precis, 42% dintre copii sunt îngrijiți în principal de bunicii paterni, 30% de bunicii materni, în timp ce mai puțin de 20% sunt crescuți de propriii părinți.
Liu Limei, educatoare la grădinița Nanning din Shenyang, a povestit că, în timpul unei recente zile de activități pentru părinți și copii, mai puțin de 30% dintre cei 130 de copii au fost însoțiți de părinți, restul fiind însoțiți de bunici. „Multe dintre jocurile și activitățile interactive ale zilei nu erau potrivite pentru participanții în vârstă, așa că evenimentul nu a atins rezultatele dorite”, a remarcat educatoarea Liu. Ea consideră că părinții tineri trebuie să recunoască rolul lor indispensabil în dezvoltarea copiilor și nu pot transfera toate responsabilitățile asupra persoanelor în vârstă.
Centrul de Cercetare pentru Tineret din China a realizat studii ample privind dezvoltarea caracterului copiilor unici din a doua generație. Sun Hongyan, șeful echipei de cercetare, susține că 70% din îngrijirea intergenerațională a copiilor slăbește rolul educativ al familiei. „Dacă părinții nu reușesc să stabilească o legătură strânsă părinte-copil înainte ca acesta să împlinească șase ani, acest lucru poate duce cu ușurință la o relație distantă mai târziu, putând declanșa diverse probleme psihologice”, a avertizat Sun, îndemnând părinții tineri să participe activ la creșterea copiilor lor.
Răsfățul excesiv strică generația copiilor unici
„Cea mai mare provocare în creșterea generației copiilor unici este tendința bunicilor de a-și răsfăța excesiv nepoții”, afirmă Zhou Yongmei, directorul Centrului de consiliere psihologică pentru tineri din Shenyang. Pentru mulți vârstnici, creșterea nepoților devine principalul lor punct de sprijin emoțional, ceea ce îi face predispuși la un comportament indulgent.„Acest lucru este extrem de dăunător pentru dezvoltarea copilului, încurajând egoismul, lăcomia și orgoliul, chiar învățându-i să se eschiveze de la responsabilități la o vârstă fragedă.” Zhou Yongmei susține că supraprotecția părinților generează o dependență excesivă, împiedicând grav creșterea copilului. Un părinte, temându-se că copilul său ar putea cădea, i-a interzis să alerge încă din copilărie, ceea ce a dus la faptul că un elev din clasa a treia din Shenyang încă nu poate merge repede.
„Din perspectiva psihologiei copilului, copiii sunt înclinați în mod natural să exploreze în mod independent, obținând bucurie din astfel de experiențe. Mai mult, parcurgerea călătoriei de la eșec la succes cultivă un sentiment de împlinire și dezvoltă reziliența. Trebuie să le redăm copiilor copilăria, nu să îi privăm de dreptul la fericire sub pretextul protecției.” Zhou îndeamnă părinții să învețe să le acorde copiilor libertate, oferindu-le șansa de a crește prin propriile eforturi.