Acasă, sunt niște mici tigri care fac ravagii; în public, se transformă în pisicuțe timide. Unii părinți își descriu adesea copiii ca fiind „tirani în spatele ușilor închise” și sunt profund îngrijorați de comportamentul lor „neprezentabil”.Specialiștii în educația timpurie a copiilor sfătuiesc părinții tineri: încurajarea educației este esențială, iar schimbarea comportamentului unui copil se bazează pe trei principii cheie:
Evitați indulgența excesivă acasă
Copiii care manifestă timiditate pronunțată sunt adesea răsfățați și indulgenți acasă, însoțiți de interacțiuni sociale limitate. Acest lucru favorizează inevitabil o teamă nefondată de spațiile publice și activitățile de grup.Acasă, părinții ar trebui să evite să-i lase pe copii să facă ce vor sau să facă totul pentru ei. În schimb, ar trebui să-i lase treptat să se descurce singuri, permițându-le să aibă mai multă expunere socială. Încurajarea naște îndrăzneală Părinții nu trebuie să-și eticheteze niciodată copilul ca „inutil” sau „laș”. Criticile constante nu fac decât să le submineze și mai mult stima de sine deja fragilă.Când un copil nu se ridică la înălțimea așteptărilor, părinții ar trebui să-i ofere răbdare, siguranță și încurajare. O privire caldă și fermă în momentele dificile le va întări treptat încrederea, până când timiditatea excesivă va dispărea. Evitați să grăbiți lucrurile Crearea unui mediu „fără presiune” este crucială pentru copiii timizi.„Pentru a încuraja copiii timizi să „meargă mai departe”, atât părinții, cât și profesorii trebuie să evite să grăbească lucrurile.” Când un copil este reticent să interacționeze cu grupuri mai mari, părinții nu ar trebui să-l forțeze să se alăture colegilor de joacă, deoarece copiii timizi preferă adesea interacțiunile individuale. În mod similar, când un copil ezită să se exprime în fața oaspeților, ar trebui evitată constrângerea, deoarece aceasta intensifică anxietatea. O astfel de presiune poate duce la o tăcere și o retragere sporite, exacerbând în cele din urmă timiditatea.