Pruritul vulvar este un simptom care poate apărea din diverse cauze. Cauzele localizate includ infecții specifice (cum ar fi vaginita candidală, vaginita trichomonală, păduchii pubieni, scabia, infecția cu oxiuri), distrofia vulvară cronică, alergiile la medicamente sau iritanții chimici, practicile de igienă deficitare și afecțiunile dermatologice.Pacienții cu afecțiuni cronice, cum ar fi diabetul, icterul, leucemia, deficitul de vitamina A sau deficitul de vitamina B, suferă frecvent de prurit vulvar. Unii pacienți nu prezintă cauze locale sau sistemice evidente, ceea ce poate fi legat de factori psihologici sau emoționali. Persoanele afectate trebuie să identifice cauza principală și să primească un tratament specific.【Prescripție】
1. Mențineți igiena menstruală schimbând frecvent tampoanele igienice și spălându-vă în timpul menstruației.
2. Mențineți vulva curată și uscată; evitați spălarea cu apă fierbinte sau frecarea cu săpun.
3. Evitați utilizarea indiscriminată sau excesivă a medicamentelor; evitați să vă scărpinați sau să frecați zona afectată.
4. Abstineți-vă de la consumul de alcool și alimente picante; evitați fructele de mare și medicamentele care pot provoca alergii.
5. Nu purtați lenjerie intimă strâmtă; lenjeria intimă trebuie să fie largă și respirabilă.
6. Evitați alcoolul și alimentele picante; abstineți-vă de la consumul de fructe de mare și medicamente care pot provoca reacții alergice.
4. Evitați alcoolul și alimentele picante; abțineți-vă de la consumul de fructe de mare și alți potențiali alergeni.
5. Nu purtați lenjerie intimă strâmtă; lenjeria intimă trebuie să fie largă, respirabilă și, de preferință, din bumbac.
6. Pentru leziuni sau infecții localizate, înmuiați zona de două ori pe zi timp de 20-30 de minute într-o soluție de permanganat de potasiu 1:5000 (dizolvați o cantitate mică de pulbere de permanganat de potasiu în apă caldă până când devine roz pal; evitați concentrația excesivă).
7. Consultați un medic pentru a verifica dacă există infecții fungice sau trichomone. Dacă există, solicitați tratament imediat, în loc să vă auto-medicați cu soluții anti-mâncărime.
8. Persoanele cu simptome persistente trebuie să efectueze teste de glicemie.