Mierea poate fi păstrată în frigider?
Poate fi păstrată, dar temperatura nu trebuie să fie prea scăzută – păstrați-o la o temperatură peste 0 °C. Păstrarea mierii în frigider va determina cristalizarea acesteia și separarea glucozei. Această schimbare nu afectează siguranța mierii sau valoarea sa nutrițională, ci doar uniformitatea texturii sale.Unii cred în mod eronat că mierea stricată trebuie aruncată în întregime, irosind atât energie electrică, cât și alimente – o risipă cu adevărat regretabilă!
Mierea trebuie păstrată într-un loc răcoros și întunecat. Rețineți că refrigerarea nu este necesară; temperatura camerei într-un loc răcoros și întunecat este suficientă. Glucoza și fructoza din miere absorb umezeala din aer, determinând-o să se subțieze și să devină predispusă la fermentare și alterare.Prin urmare, mierea trebuie păstrată într-un loc uscat, într-un recipient cu capac etanș. În plus, mierea conține diverse enzime și vitamine, care se descompun atunci când sunt expuse la lumină, ceea ce face ca depozitarea ferită de lumină să fie ideală.
Deoarece mierea este un lichid slab acid, poate reacționa chimic cu metalele. În timpul depozitării, contactul cu metale precum plumbul, zincul sau fierul poate declanșa reacții chimice.În consecință, recipientele pentru miere trebuie să fie din sticlă sau ceramică, evitându-se recipientele din metal, cum ar fi fierul sau plumbul, pentru a preveni contaminarea cu metale grele libere. Mierea depozitată în sticle de plastic netoxice nu trebuie păstrată pentru perioade lungi de timp. Cât timp poate fi depozitată mierea? Termenul de valabilitate al mierii este influențat în mod semnificativ de calitatea și metodele de depozitare. Cu alte cuvinte, durata de valabilitate a mierii este direct legată de mierea în sine și de modul în care este conservată.Mierea de calitate slabă, depozitată în mod necorespunzător, poate fermenta și se poate strica în câteva zile, în timp ce mierea de înaltă calitate, conservată corect, poate rămâne intactă timp de mai mulți ani. În primul rând, în cazul mierii proaspete de la fermă, trebuie asigurată autenticitatea. Fără a garanta puritatea, orice discuție despre termenul de valabilitate devine fără sens.
În al doilea rând, în timp ce se menține puritatea, nivelul de maturitate al fiecărui lot de miere – în special gradul Brix – are un impact direct asupra duratei sale de valabilitate. Un grad Brix mai ridicat corelează cu o durată de valabilitate mai lungă.
Mierea vândută în supermarketuri este de obicei miere concentrată procesată, care diferă fundamental de mierea proaspătă de la fermă. Criteriile autentice de măsurare a duratei de valabilitate nu pot fi comparate între cele două.Prin urmare, se poate discerne cu ușurință calitatea prin degustarea mierii: dacă are un gust acru la consum, înseamnă că s-a deteriorat. Mierea bună ar trebui să aibă un gust dulce la început, urmat de o senzație ușor acră în gură și gât.
Ce constituie mierea de înaltă calitate?
Mierea cu un conținut redus de umiditate, în special cea cu un indice Brix ridicat. Un punct de referință practic este mierea cu un indice Brix de 41 de grade sau mai mare, cu un minim de 40 de grade. În ceea ce privește depozitarea, cel mai important factor este evitarea recipientelor metalice. Optați în schimb pentru recipiente din sticlă, ceramică sau plastic alimentar. Asigurați-vă că recipientul este bine închis și depozitat într-un loc răcoros și întunecat, la temperatura camerei.
Deși mierea are o durată de valabilitate nelimitată, ea nu se îmbunătățește cu timpul, ca vinul de calitate. În timp, calitățile sale aromatice se diminuează și anumite substanțe nutritive active se reduc. Prin urmare, pentru a beneficia de proprietățile sale optime, se recomandă consumul de miere proaspătă.
Spumarea și acrirea mierii
Mierea neprelucrată poate spuma atunci când este agitată, din următoarele motive:
(1) Mierea maturată natural conține 4-7 tipuri de proteine, care există de obicei sub formă de substanțe coloidale. Acestea sunt particule din miere care se află între molecule și particule suspendate și nu pot fi eliminate prin filtrare. Conținutul acestor substanțe coloidale este de aproximativ 0,2% în mierea de salcâm de culoare deschisă și de aproximativ 1% în mierea de culoare mai închisă (cum ar fi mierea de curmal, mierea de flori sălbatice și mierea de floarea-soarelui).Aceste substanțe coloidale influențează culoarea și turbiditatea mierii și pot favoriza formarea spumei, afectând astfel aspectul vizual al acesteia.
(2) Mierea brută neprelucrată are proprietăți antibacteriene puternice. Mecanismul din spatele acțiunii antimicrobiene a mierii este atribuit pe scară largă nu numai concentrației ridicate de zahăr și pH-ului scăzut, care inhibă creșterea microbiană, ci și, în mod mai semnificativ, peroxidului de hidrogen - o substanță antibacteriană produsă atunci când glucoza din miere reacționează cu glucoza oxidaza! Acest peroxid de hidrogen se descompune ușor în oxigen la temperaturi ridicate, rezultând un strat de spumă albă la suprafața mierii.
Astfel, mierea neprelucrată va prezenta bule abundente atunci când este agitată vara, ceea ce va determina revărsarea ușoară din borcan și formarea unui strat de spumă albă la suprafață. Cu toate acestea, după câteva ore de repaus, bulele se vor disipa în mod natural, deși gazul poate scăpa la deschiderea borcanului.(Chiar și mierea păstrată la temperatura camerei, cu un conținut maxim de alcool de 43%, va prezenta bule foarte vizibile atunci când este agitată.) Acest fenomen încetează complet odată cu sosirea toamnei și scăderea temperaturilor!
Acest lucru diferă de fermentarea mierii: mierea diluată obișnuită, cum ar fi mierea de o zi, conține un nivel ridicat de umiditate. Pe lângă bule, are un miros puternic de alcool, un miros înțepător, aciditate și semne de fermentare. Nu mai este potrivită pentru consum.