1. Diabetul
Obezitatea este strâns legată de diabet. Un sondaj realizat pe peste 310.000 de persoane din 14 provincii și municipalități din China a relevat că prevalența diabetului este de 0,26% în populația generală, dar crește la 2,82% în rândul persoanelor supraponderale – de peste zece ori mai mult.Persoanele obeze consumă mai multă hrană decât are nevoie organismul lor. Acest aport excesiv stimulează pancreasul să secrete insulină în exces, ceea ce duce la hiperinsulinemie. Deoarece celulele persoanelor obeze sunt insensibile la insulină, acest lucru favorizează și mai mult secreția de insulină, crescând sarcina asupra pancreasului. Acest lucru provoacă hiperplazie și hipertrofie a celulelor pancreatice, care, în timp, pot duce la insuficiență pancreatică și la apariția diabetului.În plus, obezitatea coexistă frecvent cu hiperlipidemia, adesea însoțită de metabolism hiperlipidemic. Acest lucru crește nivelul acizilor grași liberi, agravează tulburările metabolismului glucozei și crește susceptibilitatea la diabet.
2. Hipertensiune arterială
Obezitatea constituie un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea și progresia hipertensiunii arteriale. Un studiu realizat pe persoane de vârstă mijlocie și vârstnice a relevat o rată de prevalență a hipertensiunii arteriale de 7,55% în rândul persoanelor cu un indice de masă corporală (IMC) sub 20, crescând la 20,26% pentru persoanele cu un IMC între 24 și 26. Când IMC a depășit 28, rata de prevalență a ajuns la 36,89%.La persoanele obeze, creșterea substanțială a țesutului adipos necesită un volum sanguin și un debit cardiac ridicate pentru a satisface cerințele fiziologice. Supraîncărcarea cardiacă prelungită duce la hipertrofie ventriculară stângă și tensiune arterială crescută. În plus, obezitatea coexistă frecvent cu hiperinsulinemia, în care insulina promovează reabsorbția sodiului în tubii renali distali, provocând retenția de sodiu și contribuind la hipertensiune.Mai mult, persoanele obeze prezintă o activitate corticală suprarenală crescută, rate de conversie a cortizolului crescute și o hidroxilare sporită a corticosteronului și a deoxicorticosteronului, toate contribuind la creșterea tensiunii arteriale. În consecință, obezitatea reprezintă un factor de risc semnificativ pentru hipertensiune.
3. Arterioscleroza și bolile coronariene
Datele sondajului indică faptul că prevalența bolilor coronariene este de 4,72% în rândul persoanelor cu un indice de masă corporală (IMC) sub 20, crește la 9,91% pentru cei cu un IMC de 24-26 și ajunge la 16,51% pentru cei cu un IMC mai mare de 28.Obezitatea coexistă frecvent cu hipertrigliceridemia, care contribuie la ateroscleroză. Factori precum excesul de greutate corporală, creșterea suprafeței corporale, țesutul adipos excesiv și creșterea sarcinii cardiace (inclusiv sarcina miocardică datorată depunerii de grăsime în interiorul și în jurul inimii) pot induce ischemie miocardică și hipoxie. Activitatea fizică redusă la persoanele obeze, combinată cu circulația colaterală coronariană slăbită sau inadecvată, agravează și mai mult aceste afecțiuni.Toți acești factori pot contribui la ateroscleroză și boli coronariene. 4. Insuficiență respiratorie Denumită clinic sindromul de obezitate-hipoventilație, cunoscut și sub numele de sindromul de hipoventilație.La persoanele cu obezitate severă, depunerile excesive de grăsime în piept și pereții abdominali restricționează mișcarea respiratorie, ducând la respirație superficială și volum expirator redus. Acest lucru diminuează capacitatea reziduală funcțională, poziționând plămânii aproape de starea expiratorie finală. Scăderea consecventă a volumului curent reduce ventilația alveolară, limitând schimbul de gaze și provocând retenția de dioxid de carbon. Acest lucru duce la scăderea saturației arteriale de oxigen, putând duce la cianoză.Hipoxia prelungită poate induce ulterior policitemie, crescând concomitent vâscozitatea sângelui, sporind astfel rezistența circulatorie și sarcina cardiacă. Această evoluție poate duce la hipertensiune arterială pulmonară și cor pulmonale cronic. 5. Ficat gras Obesitatea poate induce steatoză hepatică, ducând la hepatomegalie.La persoanele obeze, dietele bogate în carbohidrați și grăsimi, combinate cu hiperinsulinemia, determină sinteza trigliceridelor hepatice să depășească cu mult capacitatea de transport a ficatului. Alternativ, poate apărea o afectare a exportului de trigliceride prin lipoproteine cu densitate foarte mică, ceea ce duce la acumularea de trigliceride hepatice și la steatoza hepatică.