Rinoplastia cu cartilaj autolog este în prezent o metodă răspândită și populară pentru augmentarea nazală. Aceasta implică transplantarea țesutului cartilajului propriu al pacientului pentru a ridica nasul extern, cartilajul donator fiind de obicei prelevat din cartilajul auricular, cartilajul septului nazal sau cartilajul costal. Deși această abordare pare relativ sigură, rămâne întrebarea: rinoplastia cu cartilaj auricular este cu adevărat benefică?
Rinoplastia cu cartilaj auricular este utilizată în principal pentru procedurile de ridicare a vârfului nasului, utilizând în principal cartilajul auricular sau cartilajul septal.
Alegerea rinoplastiei cu cartilaj auricular oferă avantaje distincte: fiind țesut autolog, se integrează perfect cu structurile nazale locale, asigurând o fixare stabilă fără deplasări sau reacții de respingere. Postoperator, vârful nazal este natural și suplu la atingere, permițând contactul normal și manipularea ușoară fără griji.
Mai mult, cartilajul urechii recoltat se poate regenera fără a-și modifica aspectul, iar incizia poate fi ascunsă în spatele urechii, făcând-o discretă.
Cu toate acestea, rinoplastia cu cartilaj urechii are și unele dezavantaje: cantitatea limitată de cartilaj urechii o face potrivită numai pentru ridicarea vârfului nazal.Nu este adecvată pentru columelă, deoarece curbura cartilajului conchal poate provoca un aspect îndoit după operație. Deși rata de absorbție este scăzută, aproximativ 15% dintre pacienți pot prezenta un anumit grad de resorbție. Cele de mai sus prezintă avantajele și dezavantajele rinoplastiei cu cartilaj auricular. Dacă această tehnică este adecvată depinde în ultimă instanță de circumstanțele individuale, iar fiecare persoană va ajunge la propria concluzie.