Pentru copii, conceptul de „siguranță” este extrem de important. Acesta îi însoțește pe tot parcursul vieții și, odată pierdut în copilărie, devine extrem de dificil de recuperat la vârsta adultă. Prin urmare, părinții trebuie să fie vigilenți pentru a se asigura că copiii lor nu se simt niciodată nesiguri. Ei trebuie să îi asigure în mod constant că mama și tata îi iubesc necondiționat și că vor fi întotdeauna alături de ei, indiferent de circumstanțe. Acest lucru joacă un rol esențial în formarea caracterului lor.Mai jos sunt patru fraze care pot submina cel mai mult sentimentul de siguranță al unui copil – evitați-le cu orice preț!
1. „Am spus nu înseamnă nu!”
Scenariu: Înainte de culcare, micuțul Ding cerea insistent dulciuri, refuzând să doarmă în ciuda îndemnurilor repetate. Mama lui a recurs la invocarea autorității tatălui său. Tatăl a declarat sever: „Fără dulciuri înainte de culcare. Am spus nu înseamnă nu!”
Analiza expertului: Acest exemplu ilustrează o educație tirannică, bazată pe noțiunea tradițională de „copiii trebuie să-și asculte părinții”. Aceasta nu numai că subminează legătura dintre părinți și copii, favorizând opoziția și conflictul, dar erodează și simțul dreptății al copiilor. Împiedică dezvoltarea conștiinței democratice și a abilităților de negociere, putând chiar favoriza tendințele violente.
Părinții nu trebuie să subestimeze capacitatea de înțelegere a copiilor; aceștia trebuie tratați ca niște egali.
II. „Dacă nu asculți, te lovesc!”
Scenariu: Într-un supermarket, Xixi cere insistent diverse produse. Când tatăl său refuză, Xixi se aruncă pe podea și izbucnește în lacrimi. Simțindu-se umilit, tatăl ridică mâna amenințător: „Dacă nu asculți, te lovesc!” Departe de a se opri, Xixi plânge și mai tare.
Analiza expertului: Uneori, comportamentul copiilor provoacă cu adevărat furia părinților. Când sunt furioși, părinții emit adesea avertismente de genul „Dacă nu te comporți frumos, te bat” înainte de a recurge la pedepse fizice. Astfel de amenințări goale nu fac decât să erodeze autoritatea părintească, fără a avea vreun efect tangibil.
Amenințările împiedică, de asemenea, dezvoltarea unor trăsături de caracter sănătoase la copii, favorizând în schimb timiditatea, lașitatea și slăbiciunea. Când copiii își provoacă părinții prin comportament sfidător, pedepsele fizice îi pot determina să gândească: „Mă doare, dar furia ta mă satisface”. Dacă părinții nu își pot controla furia, recurgerea la lovituri sau certuri semnifică înfrângerea lor.
Trei: „Mami nu te va mai iubi!”
Scenariu: Un copil mic refuză să mănânce cum trebuie la masă. După ce a fost mustrat ușor de mama sa, copilul varsă intenționat mâncarea peste tot. Mama îi dă câteva palme ușoare și strigă: „Dacă mai plângi, mami nu te va mai iubi!”
Analiza expertului: În jurul vârstei de doi ani, copiii mici au o înțelegere limitată a emoțiilor celorlalți. Adesea interpretează sentimentele prin expresii faciale și comportament exterior, având dificultăți în a înțelege experiențele interioare complexe ale adulților. Ei pot interpreta literal amenințarea părintelui de a-i părăsi.
Această tactică a abandonului simulat, folosită frecvent de mulți părinți, provoacă daune psihologice semnificative copiilor și le subminează grav sentimentul de siguranță.
De la o vârstă foarte fragedă, copiii obțin siguranță psihologică din atașamentul puternic față de părinți. Acest sentiment de siguranță stă la baza explorării lor a lumii exterioare.
Pretinderea abandonului unui copil îl face să creadă că chiar și persoana cea mai de încredere l-a părăsit, lăsându-l fără protecție. Acest lucru provoacă traume profunde psihicului său fragil. Copiii ale căror legături de atașament sunt rupte manifestă de obicei retragere comportamentală, hipersensibilitate, stimă de sine scăzută, suspiciune, instabilitate emoțională și dificultăți în formarea de relații strânse.
IV. „Mami te-a găsit în coșul de gunoi.”
Scenariu: Huanhuan o întreabă pe mama ei: „Mami, de unde vin?” Mama ei, ocupată cu treburile casnice, nu are timp pentru o explicație detaliată și îi răspunde: „Ai fost găsită în coșul de gunoi.” Acesta este același răspuns pe care l-a primit mama lui Huanhuan când era copil.Huanhuan stătea tăcut într-un colț, cu o expresie abătută.
Analiza expertului: La o anumită vârstă, copiii pun inevitabil întrebări de genul „De unde vin?”. De mult timp, „Ai fost găsit” este răspunsul standard al părinților. În realitate, astfel de răspunsuri pot răni profund psihicul unui copil, creând o ruptură în relația părinte-copil. Unii copii devin persistent nefericiți după ce primesc această explicație.