Cu toate acestea, ar trebui acordată o atenție mai mare bazei primare a „educației inteligenței emoționale” – familia – care depășește chiar și școala în importanță. Daniel Goleman, laureat al Premiului pentru întreaga carieră al Asociației Americane de Psihologie, afirmă clar în cartea sa EQ: „Familia este prima școală pentru dezvoltarea EQ. Numai părinții cu un EQ ridicat pot crește copii cu un EQ ridicat.”
Părinții sunt cei care cultivă inteligența emoțională a copiilor lor
EQ se referă la inteligența emoțională a unei persoane (coeficientul emoțional/inteligența emoțională). Simplu spus, acesta măsoară capacitatea unei persoane de a-și regla emoțiile și de a gestiona emoțiile altora. Spre deosebire de IQ, care este influențat de genetica părinților, nivelurile de EQ sunt modelate în primul rând de educație.Daniel Goleman a observat că majoritatea indivizilor învață conștientizarea emoțională și mecanismele de coping de la părinții lor. Dacă o mamă reacționează la furie aruncând cu obiecte, copilul ei poate imita această formă extremă de descărcare a frustrării. Dacă o mamă este retrasă și reticentă în a colabora, copilul ei este susceptibil să dezvolte o dispoziție similară de izolare.
Deși EQ nu este influențat de ADN-ul părinților, controlul emoțional al părinților servește ca cel mai direct catalizator pentru EQ-ul în formare al copilului. Mai mult, îndrumarea comportamentală oferită prin interacțiunea zilnică constituie indicatorul principal pentru ca un copil să-și stabilească propriul EQ.
Abordarea în patru pași pentru a planta „semințele” EQ-ului în copilul dumneavoastră
Cercetările indică faptul că EQ-ul începe să apară încă de la naștere, formându-se treptat pe parcursul copilăriei, înainte de a se stabili conceptele noastre actuale de inteligență emoțională. Creierul unui copil se dezvoltă cel mai rapid între 0 și 5 ani, în special în ceea ce privește capacitățile emoționale.
1. Stabilirea unui sentiment de siguranță și încredere
0-1 ani: În această etapă, părinții ar trebui să se implice frecvent în diverse jocuri cu bebelușul lor, să-i învețe cuvinte simple și să se străduiască să satisfacă dorința bebelușului de a explora lumea.Pe lângă îngrijirea fizică atentă, părinții trebuie să ofere copilului siguranță emoțională și afecțiune în această perioadă. Acest lucru cultivă încrederea și siguranța înnăscute ale copilului în lume, punând bazele solide pentru dezvoltarea unei personalități echilibrate.
2. Consolidarea și stabilizarea emoțiilor
„Prima fază de sfidare” apare în jurul vârstei de doi ani. Copiii încep să facă distincția între „al tău” și „al meu” și se opun împărțirii bunurilor. Devin ușor excitați și iritabili, dar își rafinează expresia emoțională — râzând cu poftă când sunt bucuroși, zâmbind la vederea mamei. Părinții ar trebui să ajute la consolidarea acestor reacții emoționale, îndepărtându-i în același timp de cele negative.
3. Oferirea de oportunități pentru experiențe emoționale bogate
Până la vârsta de trei ani, copiii învață să-și exprime nevoile dincolo de plâns, folosind acțiuni și limbaj pentru a transmite sentimentele și interesele interioare. De exemplu, un plâns strident indică o suferință semnificativă, în timp ce lovitul poate semnala o frustrare severă.Asistarea la certurile părinților poate provoca lacrimi, în timp ce observarea stării de spirit proaste a mamei poate duce la cuvinte de consolare precum „Mami, zâmbește”. În această etapă, părinții trebuie să acorde prioritate oferirii de experiențe emoționale diverse, canalizând în același timp cu abilitate sentimentele bogate și acute ale copilului către ieșiri constructive, favorizând dezvoltarea sănătoasă prin influență subtilă.
4. Cultivarea interacțiunilor interpersonale pline de bucurie
Copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 5 ani manifestă o dezvoltare socială emergentă:legături părinte-copil, relații profesor-elev și legături cu colegii. Neglijarea afecțiunii poate lăsa copiii înfometați emoțional; teama de profesori poate provoca anxietate legată de școală; prietenii prost gestionate pot favoriza izolarea. Astfel, părinții trebuie să cultive propria legătură, monitorizând în același timp comportamentul copilului la grădiniță și în rândul colegilor.