Observând profesioniștii de succes, realizările lor provin nu numai din oportunități și eforturi personale, ci și, în mod crucial, din accentul pe care îl pun pe cultivarea personală. Dong Siyang, autoarea cărții „Becoming CEO at 21” și ea însăși o antreprenoare de succes, subliniază în mod special importanța perfecționării profesionale. Ea citește în mod regulat texte clasice chinezești axate pe cultivarea personală și a distilat din experiența sa următoarele „trei principii” pentru a le lua în considerare și a învăța din ele.
1. Nu tratați prezentul ca pe o treaptă în viață
Mulți consideră prezentul doar ca pe o treaptă, fiind perpetuu convinși că mâine va fi mai bine. Mintea lor este ocupată în permanență cu o multitudine de obiective, planuri și calcule. Dacă și voi tratați ziua de azi ca pe o treaptă în viață, pierdeți întâlnirea cu existența. Întreaga voastră viață este concentrată în acest moment.Dacă îți petreci întreaga viață tratând prezentul ca pe o piatră de trecere – gândindu-te la obiectivele tale în timp ce bei apă, mănânci sau chiar dormi – când trăiești cu adevărat în moment? Când ai trăit cu adevărat? Poate că viața este ca un vis. Obiectivele pot fi atinse, dar bucuria este trecătoare, puțin probabil să aducă împlinire durabilă. Prin urmare, prezentul nu este o piatră de trecere pentru viață, nici o fază de tranziție.Dacă tratezi prezentul ca pe o piatră de trecere sau o tranziție, vei găsi bucurie doar atunci când vei realiza ceva, iar întreaga călătorie va fi plină de presiune. Bucuria este de fapt destul de simplă: ea apare atunci când poți trăi în prezent, poți fi recunoscător pentru el și îți poți eleva starea spirituală prin greutățile prezentului. 2. Renunțarea la lăcomie Filozofia taoistă vorbește adesea despre „a strânge cu putere”. Când se naște un copil, mâinile lui sunt întotdeauna strânse cu putere.Cu toate acestea, când o persoană își încheie călătoria vieții, trebuie întotdeauna să „renunțe și să plece”. Acest lucru reflectă profund existența noastră. Pentru orice individ, două lucruri sunt cele mai prețioase în această lume: viața însăși și bogăția. În timp ce posedăm viața, nu precupețim niciun efort în urmărirea bogăției. Mâinile noastre strâng fără încetare, străduindu-se mereu să dețină mai mult. Dar ce se obține cu adevărat prin acumularea mai multor lucruri?Când vine impermanența, corpul fizic se dezintegrează – cu atât mai puțin bunurile pe care le acumulăm?
Scopul existenței umane nu este acela de a acumula bogăție materială, ci de a ne rafina caracterul și umanitatea prin lecțiile vieții. De a ilumina fiecare colț umbrit al existenței cu strălucirea umanității noastre.
Așa cum ne învață budismul: „Toate fenomenele sunt goale, dar cauza și efectul dăinuie”.Nu vă imaginați că moartea este îndepărtată. Când a lovit cutremurul din Sichuan, cine ar fi putut prevedea asta? În doar câteva secunde, zgârie-nori, munți și râuri s-au prăbușit.
Cât timp trăim, trebuie să învățăm să fim mulțumiți, să acumulăm binecuvântări și înțelepciune, să renunțăm la obiceiurile înrădăcinate și să ne înălțăm esența spirituală. Altfel, urmărirea neîncetată a lucrurilor materiale duce doar la declinul moral.Renașterea în viața viitoare este determinată de obiceiurile și karma acumulate în această viață. Păsările de aceeași culoare se adună împreună; fiecare își modelează propriul destin. Cei care nu pot renunța la lăcomie se vor regăsi printre suflete și mai lacome în viața viitoare sau vor cădea în condiții existențiale și mai îngrozitoare. Numai cei extrem de virtuoși obțin „binecuvântările oamenilor și ale celor cerești”. Buddha a învățat: „Numai când retribuția karmică a corpului și a minții este curățată complet, va apărea scânteia iluminării”.Dorința nestăpânită nu face decât să ridice bariere suplimentare pentru sufletul cuiva! Nu este vorba de superstiție, să știți! Încercați să vă liniștiți mintea și corpul și vă veți conecta cu spiritul vostru interior.
Cea mai bună metodă de a renunța la lăcomie este prin dăruire. Ajutați-i pe ceilalți fără a aștepta nimic în schimb, hrănindu-vă ființa cu energie virtuoasă – numai atunci veți gusta adevărata bucurie de a fi om. Maestrul Gaozi a declarat: „Mâncarea și sexul sunt natura umană”.Dar și animalele posedă „natura de a mânca și de a face sex”. Fiind cele mai inteligente ființe dintre toate creaturile, oamenii trebuie să se distingă de animale. În inima fiecărui om se află o dorință înnăscută de a face bine. Energia bunătății hrănește sufletul și înalță tărâmul spiritual al omului. Astfel, prin săvârșirea constantă de acte de bunătate, omul poate experimenta mai profund adevărata bucurie de a fi om! O astfel de conduită este în concordanță cu spiritul „umanității” – altfel, omul s-ar putea reîncarna în „tărâmul animalelor” în viața viitoare!
3.Toate lucrurile se află deja în mine. Confucius a spus: „Toate lucrurile se află deja în mine. A te întoarce spre interior și a fi sincer – nu există bucurie mai mare.” Ca ființă umană în această lume, totul este deja suficient și complet. A trăi, a fi o persoană bună și a întruchipa spiritul umanității prin acțiunile tale – aceasta este cea mai mare bucurie în viață. Nu este necesar să deții o casă sau o mașină pentru a fi o persoană bună!
Nu confundați pe cei care au succes sau sunt bogați cu modelele de urmat în viața noastră. De fapt, ar trebui să îi luăm ca modele de urmat pe înțelepții și oamenii virtuoși din vechime. Luați-l, de exemplu, pe Yan Hui. Confucius l-a descris astfel: „Cât de virtuos este Hui! Cu un singur coș cu mâncare și o tărtăcuță cu apă, locuind într-o stradă umilă, unde alții abia puteau suporta greutățile, Hui nu și-a schimbat bucuria. Cât de virtuos este Hui!”
De ce era Yan Hui atât de fericit? Fericirea lui nu provenea cu siguranță din sărăcie sau lene. Yan Hui era extrem de harnic și dedicat perfecționării personale. Bucuria lui nu provenea din umplerea unei inimi goale și imperfecte cu bunuri materiale. Era mai degrabă o bucurie care înflorea din interior, după cultivarea unei vieți interioare complete și elevarea caracterului. Această bucurie rămâne neclintită de orice circumstanțe externe, iar această încredere nu poate fi măsurată prin bogăție sau faimă.Dacă inimile noastre sunt goale, ele seamănă cu gropi fără fund; nici o cantitate de aur, argint, bijuterii sau așa-numita faimă și avere nu le poate umple vreodată. În schimb, dacă avem inimi și caractere sănătoase și nobile, atunci chiar și în sărăcie sau greutăți, atâta timp cât aderăm la adevăr și mergem cu fermitate pe calea cea dreaptă, putem crea o călătorie de viață cu adevărat încrezătoare și plină de bucurie, care este unică pentru noi.