Principala considerație ar trebui să fie contracția uterină postpartum inadecvată. În al doilea rând, ar trebui excluse dezechilibrele hormonale. Se recomandă o abordare multifacetică a managementului. Recomandări: Efectuați o ecografie Doppler color pentru a evalua anomaliile uterului și anexelor. Dacă rezultatul este normal, se indică tratamentul cu agenți hemostatici și antibiotice. În plus, spălarea părului este permisă, dar baia ar trebui evitată.
După naștere, desprinderea deciduei uterine — în special la locul atașării placentei — duce la scurgeri vaginale care conțin sânge și țesut decidual necrotic, denumite lochia. De obicei, lochia dispare în termen de trei săptămâni după naștere. Sângerarea persistentă și prelungită după această perioadă constituie „lochia prelungită”.Textul medical clasic chinezesc „Essentials of Fetal and Childbirth Care” (Elementele esențiale ale îngrijirii fetale și a nașterii) afirmă: „Când sângele menstrual este afectat în timpul nașterii, ducând la deficiență și insuficiență, corpul nu poate să-l consolideze și să-l rețină. Alternativ, dacă lochia reținută rămâne nerezolvată, sângele sănătos nu se poate stabiliza și ambele se amestecă pentru a curge în jos, persistând neabătut în timp.” Astfel, lochia persistentă este adesea asociată cu „deficiență” sau „stază sanguină”.
După naștere, pe măsură ce mucoasa uterină (în special în locul în care era atașată placenta) se desprinde, mucusul secretat de uter este expulzat prin vagin sub formă de lochia. Lochia normală are un miros slab de sânge, dar nu este urât mirositoare, cu un volum total de aproximativ 500-1000 de mililitri. De obicei, lochia încetează la aproximativ trei săptămâni după naștere.