Vara nu este un sezon ideal pentru alpinism. Lumina solară intensă, temperaturile ridicate și precipitațiile frecvente creează condiții dificile care pot afecta performanța alpinistilor. În mod crucial, condiția fizică individuală joacă un rol vital. Yan Yiling nu sugerează că vara este complet nepotrivită pentru alpinism, dar îi îndeamnă pe entuziaști să ia în considerare acești factori înainte de a porni la drum. Alegerea traseelor adecvate poate contribui la reducerea incidenței accidentelor de alpinism raportate în presă.Deci, ce precauții trebuie luate atunci când urcăm?
Precauții pentru alpinism
Începătorii nu trebuie să-și propună obiective prea înalte
Este adevărat că unele persoane traversează potecile montane accidentate ca și cum ar fi pe teren plat, chiar și cu greutăți de peste 50 de kilograme, menținând un ritm alert.Totuși, aceasta nu este o realizare care se obține peste noapte. Prin urmare, cei care nu au mai urcat niciodată pe munte ar trebui să evite iluzia stăpânirii instantanee. În schimb, ar trebui să aleagă în mod obiectiv munți mai mici pentru primele încercări, să câștige experiență prin mai multe ascensiuni și apoi să crească treptat altitudinea.
Urcarea este ușoară, coborârea este dificilă
Cei care nu sunt obișnuiți cu alpinismul presupun adesea că urcarea este obositoare, în timp ce coborârea este ușoară. Nu este cazul. Deși urcarea necesită într-adevăr un consum mai mare de energie, riscurile de siguranță în timpul coborârii sunt mult mai mari decât în timpul urcării. Mai mult, mușchii gambei sunt supuși unei tensiuni intense în timpul coborârii, provocând adesea dureri semnificative timp de câteva zile după întoarcerea de la altitudini mari la altitudini mai mici.Remediul este să evitați să coborâți repede dintr-o singură mișcare. Faceți pauze frecvente, în timpul cărora ar trebui să vă masați continuu gambele cu ambele mâini pentru a ameliora crampele și a îmbunătăți circulația sângelui. În plus, coborârea prea rapidă poate face ca impulsul corpului să îngreuneze încetinirea sau oprirea la timp, ceea ce poate duce la împiedicare și cădere – o situație extrem de periculoasă.
Evitați să vă grăbiți în timpul urcării
Unele persoane au o natură nerăbdătoare și aspiră să urce pe munte dintr-o singură mișcare. Acest lucru se dovedește a fi atât impracticabil, cât și inerent periculos. Pe măsură ce altitudinea crește în timpul urcării, efortul cardiac se intensifică, manifestându-se prin accelerarea ritmului cardiac, creșterea debitului cardiac, creșterea volumului de sânge ejectat per bătăi și creșterea consumului de oxigen miocardic.Prin urmare, atunci când faceți drumeții, nu este nevoie să vă grăbiți să avansați și nici să vă angajați în curse competitive. Este esențial să vă adaptați ritmul în funcție de capacitățile dvs. și să știți când să vă opriți. Este mai bine să vă acordați suficient timp pentru drumeție decât să fiți prea dornici să obțineți rezultate rapide.
Practici sănătoase de alpinism
Asigurați-vă o respirație fără restricții: mențineți un ritm natural de respirație pentru a vă menține sistemul respirator funcțional pe tot parcursul ascensiunii, facilitând o urcare mai lină.
Căi în zig-zag: urcarea directă pe treptele de piatră în timpul drumețiilor montane este considerabil mai obositoare.Alpiniștii experimentați urcă adesea în zig-zag pe treptele de piatră. Deși poate părea că se parcurge o distanță mai mare, acest lucru economisește de fapt multă energie – același principiu se aplică și la coborâre. +Fie că urcați sau coborâți, evitați să alergați sau să săriți, cu excepția cazului în care participați la o competiție de alpinism: păstrați un ritm constant, distribuiți-vă energia în mod uniform, păstrați picioarele ferm pe sol și faceți fiecare pas în mod deliberat.