Impactul asupra băieților: Bărbații tind să fie mai raționali și mai decisivi decât femeile. Prin urmare, implicarea tatălui în creșterea unui băiat contribuie în mare măsură la cultivarea unor obiceiuri comportamentale bune și la încurajarea independenței. Tații preferă de obicei activitățile în aer liber, iar compania lor ajută la consumarea energiei în exces a băieților, reducând astfel comportamentul distructiv.
Stilul distinct de companie al tatălui oferă copiilor o perspectivă diferită asupra vieții, expunându-i la experiențe dincolo de cele împărtășite cu mama lor. Acest lucru este crucial pentru dezvoltarea creierului. Stimularea senzorială abundentă promovează formarea girusurilor cerebrale; o suprafață mai mare a creierului corelează cu o inteligență mai mare.
Impactul asupra fetelor: Pentru fete, afecțiunea unică a tatălui pune bazele percepției lor pe tot parcursul vieții asupra sexului opus. Lipsa iubirii paterne le poate face să se simtă nesigure în preajma bărbaților și să le lipsească încrederea în relațiile cu bărbații. Ele pot părea fie excesiv de fragile pentru a câștiga favoruri, fie excesiv de dure pentru a-și proteja inimile rănite. În orice caz, acest comportament este aproape invariabil modelat după relația lor cu tatăl.
Beneficiile educației paterne
În ceea ce privește conținutul educațional, tații au de obicei cunoștințe mai vaste decât mamele, exceland adesea în istorie, geografie și filozofie. În consecință, tații tind să le povestească copiilor lor întâmplări istorice, obiceiuri regionale și figuri eroice. Mamele, însă, povestesc în general basme, care rareori se referă la istorie, geografie sau filozofie. Această abordare nu reușește să lărgească orizonturile copiilor și să le îmbogățească cunoștințele.
În cultivarea obiceiurilor de viață, tații încurajează independența, hotărârea, curajul și spiritul de aventură.Ei îi implică pe copii în repararea aparatelor electrocasnice simple, îi încurajează să încerce cu îndrăzneală să învețe să meargă cu bicicleta și îi duc în drumeții sau la curse. Mamele, însă, tind să fie protectoare, ferindu-i pe copii de orice potențial pericol. Ele descurajează participarea la activități care prezintă chiar și riscuri minore, îngrijorându-se constant de lovituri accidentale, căzături sau epuizare, ceea ce poate face copiii mai delicati și timizi.
În abordarea lor față de educație, tații încurajează în general copiii să abordeze sarcinile în mod independent, în timp ce mamele tind să prefere să facă pentru ei lucruri pe care aceștia sunt perfect capabili să le gestioneze singuri. Tații sunt de obicei fermi când se confruntă cu cereri nerezonabile din partea copiilor, în timp ce mamele cedează adesea. Când tații ies cu copiii, aceștia văd multe lucruri, dar mănâncă puține dulciuri; când mamele ies cu copiii, aceștia văd mai puține lucruri, dar consumă multe gustări.
Copiii crescuți în principal de tați tind să aibă un IQ mai ridicat. Unii tați renunță la responsabilitățile de îngrijire a copiilor în favoarea mamelor, căutând să se bucure de timpul liber, o practică care se dovedește a fi dăunătoare. Dacă un copil percepe iresponsabilitatea tatălui, acesta poate refuza să ceară sfatul tatălui în chestiuni importante, erodând autoritatea acestuia în timp.