Părinții doresc în mod universal ca copiii lor să fie inteligenți și fermecători. Pentru a stimula dezvoltarea intelectuală, ei epuizează adesea toate metodele posibile, fără a precupeți niciun efort pentru a promova sănătatea și inteligența copiilor lor. În realitate, creșterea unui copil inteligent nu este atât de dificilă pe cât pare. Cu toate acestea, anumite abordări educaționale inadecvate nu numai că împiedică dezvoltarea cognitivă, dar pot chiar diminua inteligența copilului. Părinții ar trebui să fie conștienți de aceste practici dăunătoare și să înțeleagă ce precauții trebuie să ia în viața de zi cu zi.
Câte dintre aceste practici parentale fac copiii mai puțin inteligenți? (Rețeaua de sănătate publică)
1. Instruirea academică prematură
Unii părinți, entuziaști în ceea ce privește „dezvoltarea intelectuală”, îi antrenează activ, chiar riguros, pe copiii mici în citire, scriere și aritmetică.Unii părinți chiar programează cursuri intensive pentru copiii lor, învățându-i în mod sistematic abilități specializate, cum ar fi desenul, caligrafia sau pianul. Un program atât de încărcat nu numai că îi privează pe copii de bucuria jocului liber în timpul copilăriei, dar îi și împovărează cu presiunea așteptărilor excesive ale părinților.Părinții nu recunosc că astfel de cunoștințe academice contrazic dezvoltarea cognitivă a copiilor mici. Deși copiii pot memora informații prin învățare mecanică sau repetare, adesea le lipsește înțelegerea autentică. Dacă subiectul nu prezintă un interes intrinsec, acesta oferă puține beneficii pentru dezvoltarea intelectuală. În schimb, impune un stres semnificativ, care poate stinge curiozitatea naturală.
„Interesul este cel mai bun profesor” – deși acest proverb a devenit un clișeu, el rămâne ignorat de mulți părinți. Pentru a crește copii din ce în ce mai inteligenți și pasionați de învățare, prioritatea noastră principală trebuie să fie să le stârnim și să le cultivăm entuziasmul pentru activitățile educaționale.
2. Jocuri pe care nu le veți câștiga niciodată
Părinții se bucură adesea să se joace cu copiii lor. Ar trebui să alegem jocuri ușor de înțeles pentru copii – jocuri în care o explicație sau o demonstrație simplă este suficientă pentru ca ei să înțeleagă cum se joacă. Acest lucru le permite copiilor să experimenteze pe deplin bucuria jocului și plăcerea succesului.Luați în considerare următorul aspect: dacă jocul depășește capacitatea de înțelegere a copilului și explicațiile părintelui sunt insuficiente, copilul poate pierde în mod repetat în fața părintelui. Acest lucru nu numai că nu transmite plăcerea jocului, dar, din perspectiva copilului, astfel de eșecuri repetate pot alimenta sentimente de inadecvare. Ceea ce ar trebui să fie o experiență plăcută nu trebuie să devină o lecție de reziliență în fața adversității.
Părinții nu trebuie să se îngrijoreze că copiii vor dezvolta o mentalitate de „slab înfrânt”. În viața de zi cu zi, putem încuraja în mod activ experimentarea îndrăzneață și acceptarea provocărilor. De exemplu, îndrumați copiii să participe la treburile casnice – implicați-i în ordonarea camerelor și a jucăriilor sau concurați cu mama și tata pentru a vedea cine poate face camera impecabilă. Acest lucru le permite copiilor să experimenteze bucuria victoriei prin propriile eforturi.
3. O mulțime de sugestii negative
Există un basm profund simbolic: o frumoasă prințesă, închisă încă din copilărie de o vrăjitoare rea într-un turn, nu putea să o vadă pe vrăjitoare decât în fiecare zi. Vrăjitoarea îi spunea zilnic:„Ești atât de urâtă încât oricine te vede va fugi îngrozit.” Prințesa a crezut minciunile vrăjitoarei, temându-se de ridicol și neîndrăznind să evadeze. Într-o zi, un prinț a trecut pe lângă turn, a văzut frumusețea prințesei și a fost atât de uimit încât a salvat-o. Prințesa abia putea să-și creadă propria reflecție când a văzut cât de frumoasă era cu adevărat.> În realitate, mulți părinți pot juca fără să-și dea seama rolul acestei „vrăjitoare”. Ei pot manifesta o modestie excesivă în fața rudelor și prietenilor, făcând remarci destul de negative, sau pot compara frecvent copilul lor cu colegi mai realizați, spunând lucruri care îi descurajează. Un astfel de comportament poate influența treptat copilul, lăsând o amprentă de neșters, determinându-l să creadă că este într-adevăr genul de copil descris de părinții săi. Acest lucru poate duce chiar la consecințele negative ale „efectului de sugestie”.Gândiți-vă cum ar fi să fiți „cufundați” constant într-un astfel de potop de sugestii negative – cum ar putea un copil să nu ajungă să creadă, în mod absolut disperat, că este cu adevărat prost?
Rezumat:Mulți părinți se concentrează exclusiv pe cunoștințele sau abilitățile pe care copilul lor le dobândește pe termen scurt sau remodelează viitorul copilului lor în numele iubirii. În realitate, ar trebui să acordăm o atenție mai mare dezvoltării obiceiurilor comportamentale, intereselor, gândirii imaginative, inteligenței emoționale și abilităților sociale ale copilului. Acestea sunt calitățile cruciale și factorii determinanți care transformă un copil inteligent și capabil într-un individ de succes.Prin urmare, ar trebui să îmbrățișăm aspectele pozitive și să le evităm pe cele negative. Încurajați-vă și apreciați-vă copilul, participați la activități de învățare bazate pe joacă la momentele potrivite și în cantități moderate și lăsați-l să gândească cu sârguință și să-și exerseze mintea. Aveți încredere că copiii noștri vor deveni din ce în ce mai inteligenți.