Doamnelor care doresc să-și îmbunătățească frumusețea: acidul hialuronic sau grefa de grăsime sunt mai rentabile? Pentru o piele strălucitoare și anti-îmbătrânire, ce este mai bun - acidul hialuronic sau grăsimea? Grefa de grăsime cu celule stem - merită investiția?
Punct cheie 1: În decurs de 3-5 ani, 80%-90% din umpluturile dermice (cum ar fi acidul hialuronic) pot fi înlocuite cu grefa de grăsime?
Grefa de grăsime a apărut ca una dintre cele mai importante progrese în chirurgia plastică recentă. Spre deosebire de umpluturile convenționale (cum ar fi acidul hialuronic), care sunt alogene, de scurtă durată și extrem de costisitoare, transplantul de grăsime autologă oferă avantaje distincte. În primul rând, este inerent sigur, eliminând riscul complicațiilor de respingere. În al doilea rând, efectele sale sunt permanente, oferind rezultate pe toată durata vieții.În al treilea rând, recoltarea este foarte convenabilă: poate fi prelevată de la pacientul însuși, din mai multe zone ale corpului, și poate fi repetată. În al patrulea rând, este relativ mai puțin invazivă decât chirurgia. Cea mai importantă caracteristică a grefei de grăsime este potențialul său de regenerare a țesuturilor, ceva ce lipsește în cazul umpluturilor precum acidul hialuronic. Când grăsimea este injectată în față – de exemplu, la o persoană care prezintă semne de îmbătrânire, cu numeroase riduri, textură slabă a pielii și elasticitate redusă –După injectarea de grăsime, celulele stem derivate din țesutul adipos din grăsime își exercită proprietățile restaurative și regenerative. Acest lucru duce la îmbunătățiri vizibile ale elasticității, tonusului, strălucirii, lubrifierii și grosimii pielii – cele patru elemente fundamentale ale unei pieli sănătoase. Aceste funcții regenerative și restaurative, absente în cazul umpluturilor, constituie principalul avantaj al grefei de grăsime.Celulele stem adipose facilitează repararea și regenerarea, îmbunătățind rata de supraviețuire a grefei de grăsime. Tehnicile actuale de grefare de grăsime nu se confruntă cu limitări inerente; mai degrabă, accentul se pune pe valorificarea deplină a potențialului lor. Având în vedere funcțiile și beneficiile multifacetate ale țesutului adipos – care i-au adus porecla de „aur moale al corpului uman” – o componentă crucială o reprezintă celulele stem adipose. Domeniile cheie de cercetare includ maximizarea impactului lor terapeutic, controlul proliferării lor pentru optimizarea funcției și cuantificarea aplicării lor. Explorarea continuă este esențială.
Celulele stem provin din mai multe surse, în principal din măduva osoasă, sângele din cordonul ombilical și sângele periferic. Cu toate acestea, aceste metode implică fie traume semnificative, fie probleme etice, limitând dezvoltarea lor. Celulele stem adipoase, dimpotrivă, se bucură de surse extinse de stocare și de o colectare convenabilă. Funcționalitatea lor rivalizează cu cea a celulelor stem din sângele din cordonul ombilical și din măduva osoasă, demonstrând o potență remarcabilă.Fiind minim invazive și lipsite de preocupări etice, celulele stem derivate din țesutul adipos prezintă un potențial semnificativ de a înlocui alte tipuri de celule stem. În timpul procedurilor de grefare de grăsime, celulele stem adipose exercită multiple funcții. În primul rând, ele induc rapid proliferarea vasculară în țesutul înconjurător, accelerând creșterea vaselor de sânge și îmbunătățind vascularizarea grăsimii grefate. Acest lucru îmbunătățește semnificativ rata de supraviețuire a grăsimii transplantate.În al doilea rând, celulele stem adipose posedă capacități reparatorii inerente. Când sunt introduse în țesuturi care prezintă modificări patologice, cum ar fi cicatricile, acestea activează mecanismele de reparare a cicatricilor. Acest lucru înmoaie țesutul cicatricial, diminuează treptat cicatricile hipertrofice și promovează transformarea acestuia în țesut normal. De asemenea, acestea prezintă funcții de reparare regenerativă.Astfel, după transplant, celulele stem adipose îndeplinesc două funcții principale: îmbunătățirea alimentării locale cu sânge și exercitarea capacităților lor reparative și regenerative.
Punctul cheie trei: Tehnica „nano-grăsime” apărută recent reprezintă un progres inovator în transplantul de țesut adipos.
Aplicațiile anterioare ale celulelor stem derivate din țesut adipos se încadrează, în general, în două categorii. Prima implică proliferarea și cultivarea ex vivo după extracție. Din cauza diverselor considerente de reglementare, reintroducerea celulelor proliferate în corpul uman este strict controlată de Comisia Națională de Sănătate din China și de autoritățile de supraveghere a sănătății, deoarece departamentele guvernamentale naționale impun reglementări stricte privind aplicațiile celulelor stem.A doua abordare implică procesarea celulelor fără proliferare, concentrarea celulelor stem înainte de reintroducere. Această metodă are două variante: una utilizează digestia enzimatică pentru a descompune țesutul non-stem, concentrând celulele stem adipose rămase pentru injectare. Cealaltă, o inovație recentă, este nanolipofillingul. Această tehnică utilizează o procesare fizică simplă in vitro pentru a distruge celulele adipoase, obținând o concentrație mai mare de celule stem adipose.Acesta este apoi reintrodus direct în organism. Această abordare evită problemele asociate cu digestia enzimatică și proliferarea celulară in vitro, aliniindu-se mai bine la reglementările actuale și oferind în același timp avantaje practice semnificative. Medicii pot utiliza această metodă direct în timpul operației, transformând grăsimea în nano-grăsime și celule stem adipose prin procesare fizică înainte de injectare. Când nano-grăsimea este amestecată cu grăsimea convențională pentru aplicare, se observă o diferență semnificativă în ratele de supraviețuire.În procedurile superioare de grefare de grăsime, ratele de supraviețuire postoperatorie pot depăși 70%. Cu toate acestea, utilizarea implanturilor de nano-grăsime ar putea crește acest procent la 85%. În schimb, în cazul în care grefarea convențională de grăsime are rate de succes mai mici, de 50-60%, utilizarea nano-grăsimii poate îmbunătăți rezultatele la 70-80%, îmbunătățind în mod demonstrabil ratele de supraviețuire a grăsimii.
Punctul cheie patru: Stocarea grăsimii (grăsime crioconservată) este un domeniu în curs de dezvoltare la nivel mondial.
În trecut, grăsimea recoltată în timpul liposucției era aruncată după utilizare, ceea ce reprezenta o risipă semnificativă.Acum, după recoltarea grăsimii, aceasta este transformată într-un material de umplere sau procesată în celule stem derivate din țesut adipos pentru reinjectare. Se pune întrebarea: celulele stem adipose neutilizate ar trebui aruncate sau stocate pentru utilizare viitoare? Aceasta va fi tema centrală a Conferinței privind grăsimea de anul viitor – stocarea grăsimii sau reutilizarea grăsimii dintr-o „bancă de grăsime”.Țările din întreaga lume se dedică acum dezvoltării acestui domeniu. Atât practica clinică actuală, cât și cercetarea fundamentală susțin extragerea, transplantul și stocarea adipocitelor la temperaturi specifice pentru reutilizare prelungită.Eficacitatea grăsimii crioconservate este aproape identică cu cea a grăsimii proaspete. Tehnicile avansate permit acum depozitarea optimă a adipocitelor la temperaturi scăzute. Într-adevăr, au fost dezvoltate metode de crioconservare fără înghețare, în care celulele adipoase rămân într-o stare ne-cristalină. Această descoperire deschide perspective vaste pentru reutilizarea viitoare a adipocitelor recoltate.