Nevroza de anxietate, cunoscută în mod obișnuit sub numele de tulburare de anxietate, provoacă persoanelor afectate o stare persistentă de neliniște sau chiar de frică. Care sunt grupurile cele mai susceptibile la această afecțiune? Cum putem trata eficient tulburarea de anxietate?
Ce tipuri de persoane sunt predispuse la dezvoltarea tulburărilor de anxietate:
Perfecționiștii: Cei care cer perfecțiune în orice întreprindere își investesc toată energia în sarcini. Din altă perspectivă, ei manifestă o puternică tendință de posesivitate și control, descrisă clinic adesea ca având tendințe obsesiv-compulsive.
Când perfecționiștii se confruntă cu sarcini neterminate, ei experimentează o anxietate intensă, simțindu-se profund neliniștiți. În consecință, ei insistă să termine totul în aceeași zi, devenind extrem de tensionați când se confruntă cu treburi neterminate. Dacă ceilalți nu reușesc să îndeplinească standardele lor exigente în timpul muncii colaborative, ei se simt extrem de inconfortabili. Astfel de persoane sunt semnificativ mai susceptibile la tulburări de anxietate.
Persoanele cu complex de inferioritate nutresc adesea o profundă nesiguranță. Unele sunt convinse că aspectul lor fizic, atributele fizice, elocvența, expresiile faciale, performanțele academice sau condiția fizică sunt insuficiente din toate punctele de vedere. Această convingere profund înrădăcinată iese la suprafață ori de câte ori interacționează cu alții, împiedicându-le să se relaxeze în timpul conversațiilor sau al întâlnirilor sociale. Se simt în mod persistent inadecvate din toate punctele de vedere.Unele persoane resimt imediat rigiditate musculară facială, incapacitatea de a deschide gura sau chiar o senzație de constricție a gâtului atunci când percep privirile celorlalți. Inferioritatea excesivă degenerează adesea în tulburare de anxietate socială.
Concentrarea excesivă asupra sinelui poate duce în cele din urmă la anxietate. Astfel de persoane tind să fie egocentrice, preocupate în mod anormal de sănătatea lor. Orice neregulă fizică le provoacă un disconfort profund, care în cele din urmă degenerează în tulburări de anxietate severe.
Șase concepții greșite comune despre tulburările de anxietate
Concepție greșită 1: Sentimentele ocazionale de anxietate din viața de zi cu zi indică faptul că o persoană suferă de o tulburare de anxietate.
Adevăr: Experiența anxietății în viața de zi cu zi este perfect normală; nimeni nu poate fi cu adevărat lipsit de griji.
În primul rând, trebuie să determinăm dacă anxietatea noastră este „excesivă”, „persistentă” sau „inutilă”. În al doilea rând, ar trebui să observăm dacă această anxietate are un impact negativ asupra funcționării zilnice, cum ar fi împiedicarea prezenței la locul de muncă sau la școală. Numai anxietatea care îndeplinește ambele criterii necesită o atenție serioasă și intervenție.
Ideea greșită nr. 2: Tulburările de anxietate sunt echivalente cu bolile mintale.
Adevărul: Ceea ce oamenii numesc în mod obișnuit „boală mintală” se referă adesea la schizofrenie. Tulburările de anxietate constituie o formă de suferință emoțională, una dintre cauze fiind secreția insuficientă de neurotransmițători în creier. Cu toate acestea, aceasta diferă de dezechilibrele neurotransmițătorilor asociate cu schizofrenia. Prin urmare, tulburările de anxietate nu sunt în niciun caz sinonime cu schizofrenia și, în marea majoritate a cazurilor, nu implică simptome precum halucinații auditive sau iluzii.
Concepție greșită nr. 3: Tulburările de anxietate provin în principal din trăsături de personalitate, asociate de obicei cu introversiunea. Pentru a depăși anxietatea, trebuie să-ți schimbi complet personalitatea.
Adevărul: Deși unele persoane cu tulburări de anxietate pot avea într-adevăr personalități introvertite, acest lucru reprezintă doar un factor potențial care contribuie la apariția tulburărilor. Numeroase alte elemente congenitale sau dobândite joacă un rol semnificativ, inclusiv predispoziția familială, dezechilibrele neurotransmițătorilor, expunerea prelungită la stres sever, tiparele de gândire personale și obiceiurile de viață. În consecință, încercările deliberate de a-și schimba personalitatea sunt inutile; intervenția țintită este abordarea crucială.
Ideea greșită nr. 4: Indiferent de gravitatea tulburării de anxietate, aceasta poate fi depășită complet doar prin forța voinței.
Adevărul: Deși rezistența în fața suferinței emoționale poate ameliora simptomele, depășirea tulburărilor de anxietate nu depinde doar de voința personală. Pentru a avea succes, sunt esențiale abordări profesionale și sistematice, cum ar fi literatura specializată de autoajutorare, consilierea psihologică și, în cazurile mai grave, sprijinul farmacologic.
Ideea greșită nr. 5: Administrarea regulată a medicamentelor psihiatrice, conform prescripției, va vindeca tulburările de anxietate.
Adevărul: Deși medicamentele pot fi benefice, tulburările de anxietate nu sunt cauzate exclusiv de factori fiziologici. Elementele cheie care contribuie la acestea includ tiparele de gândire neadaptate și mecanismele ineficiente de coping. Prin urmare, medicamentele și consilierea psihologică ar trebui să se completeze reciproc.
Ideea greșită nr. 6: Persoanele care suferă de anxietate se simt rău pentru că viața este prea stresantă; este suficient să învețe să se relaxeze, să ia vacanțe sau să meargă la spa pentru „masaje hidroterapeutice”.
Adevărul: Deși este adevărat că multe persoane care suferă de anxietate au dificultăți în a se relaxa, relaxarea și un stil de viață echilibrat ameliorează semnificativ simptomele.Cu toate acestea, tulburările de anxietate nu sunt doar rezultatul presiunilor excesive ale vieții. Modelele de gândire negative subiacente și comportamentele negative asociate sunt adevărata miezul problemei. Mai mult, metodele de ameliorare a stresului imediat, cum ar fi luarea unei pauze sau călătoriile, adesea abordează doar simptomele. Nu putem călători în mod realist sau să beneficiem de tratamente spa în fiecare zi. Pentru a aborda în mod eficient cauza principală, trebuie să abordăm problemele fundamentale care declanșează și perpetuează tulburările de anxietate.
Ghidul pentru a ieși din anxietate
Când apare anxietatea, ce metode putem folosi pentru a ne elibera de această suferință?
1. Încercați să vă relaxați singuri.
Aceasta implică eliberarea de emoțiile tensionate. De exemplu: când vă simțiți puțin mai bine, imaginați-vă diverse scenarii potențial periculoase, începând cu cele mai ușoare.Repetați acest proces. Treptat, veți descoperi că contemplarea oricărui scenariu periculos sau a întregii secvențe nu mai declanșează anxietate. În acest moment, exercițiul este complet.
2. Cultivați auto-reflecția.
Unele anxietăți nevrotice provin din reprimarea de către pacient a anumitor experiențe emoționale sau dorințe. Acestea sunt suprimate până la inconștiență, dar persistă, ascunzându-se în subconștient și manifestându-se ca simptome.În timpul unui episod, persoana simte doar suferință și anxietate, fără a înțelege cauza acestora. În astfel de cazuri, auto-reflecția este esențială pentru a articula factorii subconștienți care declanșează suferința. Poate fi necesară eliberarea emoțiilor; simptomele dispar de obicei după eliberare. III. Folosiți auto-stimularea. Persoanele cu nevroză anxioasă experimentează adesea ruminații neîncetate, neliniște și suferință profundă atunci când apar simptomele.În astfel de momente, utilizarea tehnicilor de auto-stimulare poate distrage atenția. De exemplu, când gândurile se învârt în cerc, angajați-vă în citirea unei cărți captivante sau întreprindeți o muncă fizică intensă pentru a înlocui preocupările dureroase. Acest lucru previne apariția altor simptome cauzate de ruminație, îmbunătățind în același timp capacitatea de adaptare. IV. Cultivarea încrederii în sine Încrederea în sine este indispensabilă pentru depășirea anxietății nevrotice.Persoanele care nu au încredere în sine se îndoiesc de capacitatea lor de a îndeplini sarcini sau de a face față situațiilor, exagerând probabilitatea eșecului și alimentând astfel îngrijorarea, tensiunea și frica. Prin urmare, ca persoană care suferă de anxietate nevrotică, trebuie mai întâi să cultivați încrederea în sine și să diminuați sentimentele de inferioritate. Credeți că fiecare creștere a încrederii reduce ușor anxietatea; restabilirea încrederii în sine elimină în cele din urmă anxietatea.
Pe măsură ce presiunile sociale se intensifică, incidența acestei afecțiuni continuă să crească.Deși tulburările de anxietate sunt afecțiuni psihologice comune, persistă concepții greșite despre persoanele care suferă de ele. Numai prin confruntarea activă cu boala se poate obține o recuperare mai rapidă. Anxietatea în sine nu este înfricoșătoare, deoarece poate afecta pe oricine; ceea ce este cu adevărat înfricoșător este să rămâi blocat într-o astfel de stare pe termen lung. Când apare anxietatea, încearcă abordările descrise mai sus. Dacă nu reușești să o depășești singur, caută sprijin psihologic profesional pentru a o învinge împreună. Prețuiește-ți bunăstarea mentală – începând de acum!
Astăzi am explorat diverse aspecte ale tulburărilor de anxietate, sperând că aceste informații se vor dovedi utile celor care se confruntă în prezent cu o presiune semnificativă în viață. Fie ca toți cititorii noștri să rămână feriti de suferința psihologică.