Cu toții recunoaștem că depresia este profund dureroasă.Mulți își exprimă suferința online, primind încurajări și sprijin din partea altor utilizatori ai internetului. Acest lucru reflectă conștientizarea pe scară largă a depresiei, o afecțiune care afectează numeroase persoane. Majoritatea oamenilor de astăzi sunt susceptibili de a dezvolta depresie. Cunoașteți etapele pe care le parcurge de obicei o persoană care suferă de depresie?
Cauzele depresiei sunt multiple, fiind clasificate în două categorii generale: subiective și obiective.Factorii subiectivi provin din dezechilibrele endocrine din creier; factorii obiectivi provin în principal din familie, circumstanțele vieții și societate. Exemple includ probleme în familia de origine, evenimente traumatice, despărțiri romantice, pierderea persoanelor dragi sau abuzuri psihologice și fizice suferite în copilărie sau adolescență, care pot declanșa această afecțiune.
Etapa întâi: neglijarea sentimentelor proprii
Oamenii sunt ființe sociale care au nevoie de atenția celorlalți și de sprijin reciproc pentru a se dezvolta. Când o persoană nu primește suficientă atenție sau devine conștientă de propria descurajare în timp ce ceilalți îi ignoră sentimentele, unii dezvoltă detașare psihologică și cogniție distorsionată. În timp, acest lucru se manifestă prin reticență, melancolie sau iritabilitate.
Cu toate acestea, majoritatea aleg să-și mascheze emoțiile. Când sentimentele izbucnesc, le suprimă, prefăcându-se calmi și indiferenți. Ei cred că suprimarea rezolvă problema, dar emoțiile persistă, rămânând în fundal, ascunse temporar de privirile celor din jur.
Abordarea corectă în această etapă este:
Trebuie să începi să acorzi prioritate propriilor sentimente și să stabilești limite cu cei din jur. Dacă aceștia rămân nevoiți să-ți recunoască emoțiile, părăsește acel mediu și caută unul mai sănătos.
Dacă circumstanțele împiedică acest lucru, găsește pe cineva dispus să te asculte. Sincer, este suficientă o singură persoană care să-ți înțeleagă emoțiile.
Dacă niciuna dintre aceste opțiuni nu este fezabilă, strângeți din dinți și îndurați. De fiecare dată când emoțiile vă copleșesc, nu le suprimați – găsiți propria modalitate de a le rezolva. Dezvoltați-vă în liniște capacitățile și creați condițiile necesare pentru a pleca.
Etapa a doua: incidente minore declanșează izbucniri emoționale majore
Chiar și cele mai mici probleme vă provoacă o suferință profundă. Vă temeți că ceilalți vă vor considera nerezonabil, că faceți din țânțar armăsar.
Această teamă vă intensifică disperarea de a vă forța să păreți normal, străduindu-vă cu disperare să suprimați acele emoții negative copleșitoare.
Astfel de persoane adesea îngroapă depresia adânc în interiorul lor, până când aceasta se acumulează până la un nivel critic și izbucnește exploziv.
Devii și mai temător, forțându-te disperat să pari normal, străduindu-te să suprimă acea imensă emoție negativă. Astfel de persoane adesea își reprimă depresia în interior. Odată ce atinge un anumit prag, aceasta erupe în mod exploziv. Consecințele acestei erupții sunt terifiante: nu numai că intensifică povara psihologică a persoanei, dar modifică și modul în care liderii, colegii și familia te percep, afectând astfel calitatea vieții viitoare.
Treptat, te trezești lipsit de energia necesară pentru a trăi; încet, începi să-ți pierzi prietenii. Ei simt lipsa ta de bucurie în experiențele comune, absența înțelegerii reciproce, plăcerea tot mai mică de a petrece timp împreună. Și ție îți lipsește energia pentru socializare.
Abordarea corectă în această etapă este:
Conduși de o dorință primară de autoconservare, mulți caută instinctiv pe cineva în care să se încreadă.Găsește o modalitate potrivită de a te descărca – fie că este vorba de a te confesa cuiva dispus să te asculte în mod repetat de-a lungul timpului, de a posta pe forumuri adecvate sau de alte căi similare. Spune tot ce trebuie spus, eliberează-ți furia, plângi dacă trebuie, descarcă-ți frustrarea...
Etapa a treia: Căderea emoțională
Vei începe să experimentezi izbucniri emoționale majore, sau ceea ce s-ar putea numi o prăbușire emoțională.În ciuda eforturilor tale, pierzi tot controlul. Izbucnirile apar fără discernământ – furie, plâns sau crize isterice – indiferent de moment sau loc. Aceste căderi sunt terifiante, lăsându-te complet destabilizat. Lucruri banale pot declanșa impulsuri suicidale.
Aceste căderi emoționale vor determina micșorarea cercului tău de prieteni și afectarea muncii (sau studiilor) tale. Vei fi cuprins de frică, încercând disperat să te agăți de ceea ce ai pierdut, dar simțindu-te complet neputincios în acest sens. Acest lucru creează o disperare profundă – sentimentul că nu există nicio ieșire, nicio soluție, că viața s-a terminat complet. O astfel de disperare și teroare pot împinge cu ușurință pe cineva spre sinucidere.
Abordarea corectă în această etapă este:
În realitate, cursul de acțiune adecvat oglindește cel din etapa a doua și necesită atenție imediată: abordați fără întârziere acea imensă masă de emoții negative. Nu așteptați până când se produce o prăbușire emoțională completă. Odată ce ați eliberat acea greutate emoțională, prăbușirea se disipă. Puteți apoi să reluați socializarea, studiul și munca în mod normal.Nimic nu s-a terminat cu adevărat și nici viața ta nu este ruinată. Ai nevoie doar de o scurtă pauză!
Etapa a patra: Dereglare funcțională
Abilitățile tale sociale încep să se diminueze în etapa a doua și se pierd complet în etapa a patra. Ulterior, capacitatea ta de a studia și de a munci se erodează treptat. Vei avea dificultăți de concentrare, vei suferi de declinul memoriei și te vei simți complet incapabil de acțiune. În esență, orice încercare de a studia sau de a munci declanșează o serie de disconfort fizic.
Treptat, îți pierzi interesul pentru mediul înconjurător, până când entuziasmul dispare complet. Vei dori doar să rămâi ascuns, incapabil să te miști, fără energie nici măcar pentru a mânca. Multe persoane nu pot suporta această etapă și își iau viața.
Abordarea corectă în acest moment este:
Singura alegere potrivită este să soliciți tratament profesional la un spital de psihiatrie. Doar prin îngrijire specializată se poate evita să ajungi în pragul sinuciderii.
Etapa a cincea: Rezistență la toate
În exterior, nu pare să existe nicio anomalie – persoana mănâncă cu poftă și zâmbește fericită ca oricare alta. Însă, în interior, a închis de mult lumea exterioară, devenind insensibilă și nevrotică. Adesea, își închide cu putere ușa inimii, distanțându-se de prieteni și familie. Se dezvoltă o fascinație misterioasă pentru picturi, muzică și filme impregnate de moarte.
Abordarea corectă în această etapă este:
În primul rând, să se solicite tratament psihiatric profesional la un spital de specialitate pentru a trata depresia la rădăcina sa patologică.
În al doilea rând, cu sprijinul unui consilier, să se reaccepte și să se reconstruiască cadrele cognitive.
În al treilea rând, acordați prioritate bunăstării fizice și aveți încredere în semnalele emoționale, sincronizând corpul, rațiunea și sentimentele.
Corectarea modelelor de gândire eronate și a obiceiurilor comportamentale, cum ar fi eliberarea emoțiilor reprimate, necesită eforturi susținute și repetitive. În timpul acestei reconstrucții, recidivele și eșecurile sunt frecvente. Nu vă temeți de aceste momente – ele nu sunt recidive reale.
Notă:
1. Distorsiunile cognitive nu pot fi rezolvate inițial doar prin raționament. Sensibilitatea crescută, suspiciunea, gândirea ilogică și voința diminuată însoțesc anomaliile fiziologice ale creierului. Abordarea acestor manifestări fizice fără medicație este inutilă;
2.După debutul depresiei, corpul suferă numeroase schimbări la nivelul creierului și al organelor, ca mecanism de autoconservare. De exemplu, atrofia sau dezorganizarea multor regiuni ale creierului poate duce la o lipsă de voință și la afectarea raționamentului logic. Nivelurile insuficiente de hormoni suprarenali sau neurotransmițători pot provoca slăbiciune musculară și letargie. Efectul combinat al acestor factori favorizează tendințele de evitare, iar dezvoltarea neputinței învățate este deosebit de severă.În această etapă, în care se manifestă anxietatea socială și izolarea, medicația devine indispensabilă. Depresia se împarte în două categorii: fiziologică și psihologică. Depresia fiziologică provine de obicei din deficiența de serotonină sau din dezechilibrul endocrin; depresia psihologică apare din starea de spirit proastă prelungită, declanșată de stimuli externi. Depresia psihologică poate fi tratată numai prin psihoterapie.Dacă vă confruntați cu etapele descrise mai sus, vă rugăm să utilizați metode adecvate pentru a vă gestiona emoțiile. Când starea devine cu adevărat gravă, medicația este singura opțiune.