Cu cât etajul este mai înalt, cu atât riscul de travaliu dificil pentru femeile însărcinate este mai mare. Cercetările medicale confirmă faptul că anomaliile în oricare dintre cei trei factori cheie ai nașterii – forța travaliului, canalul de naștere sau fătul – pot duce la travaliu obstrucționat. Cercetătorii de la Societatea Japoneză de Sănătate Publică au descoperit recent, prin intermediul unor sondaje, că mamele care locuiesc în clădiri înalte prezintă o incidență mai mare a nașterilor anormale.
Analizând datele din 1.000 de registre materno-infantile, cercetătorii au examinat condițiile de locuit, greutatea la naștere și complicațiile la naștere. Ei au constatat că femeile care locuiesc în clădiri înalte prezintă o incidență semnificativ mai mare a nașterilor anormale – inclusiv cezariană și travaliu indus – reprezentând 17,5% din toate cazurile.
Mai mult, incidența nașterilor dificile a crescut odată cu înălțimea locuinței: 20% pentru cele de la etajele 1-2, 25,2% pentru etajele 3-5 și 27% pentru etajele 6 și mai sus. Au apărut diferențe semnificative și în ceea ce privește greutatea la naștere a copiilor: printre mamele de la etajele 1-2, 20,5% au avut copii cu greutatea sub 3500 de grame, în timp ce 19,7% au avut copii cu greutatea peste 3500 de grame.
În cazul mamelor care locuiau la etajul al treilea sau mai sus, 21,9% dintre nou-născuți cântăreau sub 3500 de grame la naștere, în timp ce 42,9% cântăreau peste 3500 de grame. Cercetătorii sugerează că, pe măsură ce clădirile rezidențiale devin mai înalte, apar probleme precum accesul incomod la scări, ceea ce duce la reducerea oportunităților de activitate în aer liber pentru femeile însărcinate care locuiesc la etaje superioare.Activitatea fizică insuficientă poate predispune mamele la contracții anormale în timpul nașterii, ceea ce duce la contracții uterine inadecvate, care nu reușesc să dilate eficient colul uterin sau să faciliteze coborârea fătului. Acest lucru prelungește travaliul și, în cele din urmă, crește riscul de distocie.
În plus, lipsa exercițiilor fizice în timpul sarcinii poate contribui la macrosomie (dimensiunea excesivă a fătului), crescând și mai mult probabilitatea unui travaliu dificil. În consecință, viitoarele mame care locuiesc în clădiri înalte ar trebui să practice activități fizice adecvate pentru a reduce riscul de distocie.
Patru factori cheie care contribuie la distocie
Cuvânt cheie 1: Forțele travaliului
Ce sunt forțele travaliului?
Forțele care expulzează fătul și structurile asociate din uter constituie forțele travaliului. Acestea cuprind: forța contractilă a uterului (contracțiile uterine), presiunea abdominală generată de contracția mușchilor peretelui abdominal și a diafragmei odată ce colul uterin este complet dilatat și contracția mușchiului retractor levator ani. Aceste trei forțe formează împreună forțele travaliului.Astfel, în timpul travaliului, personalul medical folosește frecvent expresii precum „contracții regulate”, „contracții neregulate”, „durată insuficientă a contracțiilor”, „incapacitate de a împinge eficient” sau „efort insuficient de împingere” – toate descriind adecvarea sau deficiența acestor forțe ale travaliului.
Dintre aceste trei forțe, contracțiile uterine sunt esențiale, jucând un rol crucial în determinarea dacă dilatarea cervicală progresează normal de la debutul contracțiilor până la dilatarea completă.
Contractilitatea uterină
constituie forța principală a travaliului după debutul acestuia, persistând pe tot parcursul procesului de naștere.Debutul contracțiilor uterine nu garantează o naștere fără complicații. Adecvarea și eficacitatea contracțiilor uterine trebuie evaluate prin analizarea ritmului, duratei și intervalului acestora, a intensității contracțiilor și a coborârii părții prezentate a fătului. Ritmicitatea contracțiilor: acesta este un indicator vital al travaliului activ, semnificând faptul că contracțiile uterine trebuie să fie regulate și involuntare. Durerea resimțită în partea inferioară a abdomenului este denumită în mod obișnuit „dureri de travaliu”.
Fiecare contracție începe slab, se intensifică pe o perioadă susținută, apoi scade treptat până când încetează, marcând „intervalul” sau faza de repaus între contracții. În timpul acestui interval, mușchii uterini se relaxează, durerea se calmează și mobilitatea revine la normal. Acest model de „dureri de travaliu” se repetă ciclic până la încheierea întregului proces de naștere.
Contracțiile regulate ar trebui să apară la intervale de 4-5 minute, cu o durată de aproximativ 30 de secunde. Pe măsură ce travaliul progresează, intervalele se scurtează treptat, în timp ce durata contracțiilor se prelungește. Până când colul uterin este complet dilatat, contracțiile pot dura până la 60 de secunde, apărând la intervale de 1-2 minute.
Intensitatea contracțiilor uterine crește progresiv pe parcursul travaliului, intervalele dintre contracții devenind din ce în ce mai semnificative. Numai astfel de contracții ritmice, intermitente și puternice pot asigura o naștere fără complicații și siguranța fătului.
Orice fenomen care determină devierea contracțiilor uterine menționate mai sus de la acest model prezintă un risc ridicat de travaliu obstrucționat.
Contracția mușchilor peretelui abdominal și a diafragmei
Aceste forțe musculare oferă un sprijin auxiliar crucial pentru expulzarea fătului după dilatarea completă a colului uterin. Acest lucru explică de ce personalul medical instruiește frecvent femeile însărcinate să împingă în timpul nașterii – creșterea presiunii intraabdominale facilitează expulzarea atât a fătului, cât și a placentei.
Termen cheie 2: Canalul de naștere
Canalul de naștere este calea prin care este expulzat fătul, denumită în mod obișnuit pelvis. Acesta cuprinde pelvisul osos și canalul de naștere moale; termenul „pelvis” denotă de obicei pelvisul osos. Dimensiunea și forma pelvisului sunt strâns legate de procesul de naștere.
Pelvisul osos este subdivizat în trei planuri: planul de intrare, planul pelvian mijlociu și planul de ieșire (ieșirea în sine fiind împărțită în două planuri sagitale distincte). Fiecare plan este caracterizat în continuare de dimensiuni longitudinale și transversale sau diametre anterio-posterioare. Deși acest lucru poate părea complex, este important de reținut că marea majoritate a femeilor chineze au o structură pelviană normală, în concordanță cu anatomia pelviană feminină.
Factorii principali care cauzează travaliul dificil sunt rareori măsurătorile pelviene anormale, ci mai degrabă un făt mare sau macrosomic, poziția anormală a capului fătului sau prezentarea anormală a fătului. Aceste condiții fac ca un pelvis altfel normal să devină „anormal sau îngust”, ducând la travaliu obstructiv.
Cuvânt cheie 3: Fătul
Dimensiunea și prezentarea fătului: Trecerea cu succes prin canalul de naștere depinde de dimensiunea fătului, de prezentarea acestuia și de absența anomaliilor.
În timpul travaliului, dimensiunea fătului este un factor determinant al dificultății nașterii. Un făt excesiv de mare (peste 4000 de grame), care are ca rezultat un diametru cefalic mare, poate provoca o îngustare relativă a pelvisului și obstrucționarea travaliului, chiar și în cazul unor măsurători pelviene normale, din cauza disproporției cefalopelviene. În schimb, un făt cu greutate medie poate provoca în continuare obstrucționarea travaliului dacă capul fătului este poziționat incorect.
Din punct de vedere clinic, este frecvent să se întâlnească cazuri în care, în apropierea datei prevăzute pentru naștere sau după începerea travaliului, capul fătului nu coboară în pelvis și rămâne în schimb într-o poziție flotantă. Astfel de situații necesită vigilență pentru o eventuală disproporție cefalopelviană care duce la dificultăți la naștere.
Anomalii fetale: Anomaliile de dezvoltare ale anumitor structuri fetale, cum ar fi hidrocefalia sau gemenii siamezi, pot duce la distocie din cauza faptului că capul sau corpul fătului sunt prea mari pentru a trece prin canalul de naștere.
Cuvânt cheie 4: Psihologic
Este esențial să recunoaștem că factorii care influențează nașterea depășesc forța de travaliu, canalul de naștere și fătul, incluzând starea psihologică a viitoarei mame.
Un număr semnificativ de mame însărcinate (în special cele care sunt la prima sarcină) dezvoltă teamă și îngrijorare după ce aud relatări negative despre naștere de la rude, prieteni sau vecini, ceea ce le determină să refuze nașterea vaginală normală.
Unele mame se tem de perspectiva de a „îndura de două ori această încercare” în cazul în care travaliul de probă eșuează.
Altele se tem că fătul ar putea fi de un sex nedorit.În consecință, ele rămân adesea într-o stare de anxietate, neliniște și teamă. Astfel de schimbări emoționale declanșează modificări fiziologice: accelerarea ritmului cardiac, respirație rapidă, schimb de gaze inadecvat, hipoxie uterină care duce la contracții slabe, travaliu prelungit și epuizare excesivă a mamei. În același timp, pot apărea modificări endocrine materne, tensiune arterială crescută, ischemie și hipoxie fetală, scăderea ritmului cardiac fetal și suferință fetală.
Mediul necunoscut și izolant al sălii de nașteri, combinat cu zgomotul frecvent din sala de nașteri, poate spori frica și anxietatea mamei, contribuind la progresia anormală a travaliului.
Un travaliu „prelungit” poate determina mama să-și piardă răbdarea, încrederea sau chiar curajul de a naște, ceea ce poate duce la un travaliu dificil sau la abandonarea nașterii.
Viitoarele mame nu trebuie să se teamă de travaliul dificil – acesta poate fi prevenit.
1. Mențineți o alimentație echilibrată pentru a evita creșterea excesivă în greutate care provoacă macrosomie fetală.
Macrosomia fetală este în prezent cauza principală a travaliului dificil. Odată cu îmbunătățirea nivelului de trai și prevalența copiilor unici, familiile adesea răsfață excesiv viitoarele mame. Acest lucru duce la o suplimentare excesivă, rezultând în obezitate maternă și macrosomie fetală, ceea ce complică semnificativ nașterea.
În timpul sarcinii, creșterea în greutate trebuie controlată într-un interval rezonabil de 10-14 kilograme. Dacă capul copilului este prea mare (bpd depășind 10 centimetri), nașterea va fi dificilă; odată ce bpd depășește 10,5 centimetri, nașterea naturală devine imposibilă. Prin urmare, este suficientă menținerea unei alimentații echilibrate pe tot parcursul sarcinii pentru a se asigura că fătul primește nutrienții necesari.
II. Controlul prenatal regulat pentru a reduce sau elimina factorii care cauzează travaliul dificil atât pentru mamă, cât și pentru făt.
Examinările prenatale au un dublu scop: screeningul mamei pentru afecțiuni relevante și monitorizarea dezvoltării fetale. Această monitorizare cuprinzătoare pe parcursul sarcinii este esențială. De exemplu, prezentarea pelviană este o cauză majoră a travaliului dificil. Detectarea precoce prin controale permite viitoarelor mame să urmeze sfaturile medicale și să coopereze activ la ajustarea poziției, ceea ce permite, de obicei, nașterea normală.Nerespectarea controalelor prenatale și descoperirea unei poziții fetale anormale doar în timpul travaliului prezintă riscuri semnificative atât pentru desfășurarea fără probleme a nașterii, cât și pentru sănătatea mamei și a copilului. Prin urmare, viitoarele mame ar trebui să se prezinte la controale regulate pentru a identifica și a aborda din timp potențialele probleme. III. Acordați prioritate exercițiilor fizice pentru a facilita nașterea.