Sănătatea și estetica dentară sunt priorități pentru mulți, însă numeroase afecțiuni orale persistă în viața de zi cu zi. Resorbția osului alveolar este o afecțiune frecventă. Ce factori contribuie la această afecțiune?
Factori externi
La persoanele sănătoase, forța de mușcare transmisă prin ligamentul parodontal către osul alveolar oferă stimulare fiziologică. Aceasta stimulează creșterea osului, reglând în același timp resorbția și regenerarea, menținând un echilibru relativ.În schimb, bazele protezelor dentare exercită o presiune directă asupra mucoasei, constituind un stimul patologic care induce inevitabil resorbția osoasă. Pentru creasta alveolară, cu cât presiunea pe unitatea de suprafață este mai mare, cu atât resorbția osoasă este mai severă. Acest lucru se poate întâmpla atunci când presiunea excesivă asupra crestei alveolare stimulează osteoclastele și duce la staza sanguină. Mandibula are o suprafață mai mică decât maxila, ceea ce duce la o resorbție osoasă mai pronunțată.
Factori interni
Hormoni
Numeroase studii confirmă estrogenul ca hormon principal care reglează metabolismul osos. În special în timpul menopauzei, nivelurile reduse de estrogen privesc osteoblastele de stimulare, ducând la formarea inadecvată a matricei osoase și la depunerea defectuoasă a sărurilor de calciu, provocând astfel osteoporoza.
Hormonul paratiroidian (PTH) acționează ca intermediar în osteoporoză. Estrogenul sporește sensibilitatea oaselor la PTH, favorizând astfel resorbția osoasă.Secreția de calcitonină este reglată de nivelurile de calciu seric. Aceasta inhibă direct formarea osteoclastelor, favorizează depunerea ionilor de calciu și contracarează efectele PTH. Prostaglandinele (PG), substanțe asemănătoare hormonilor, cresc nivelurile de cAMP prin activarea adenilat ciclazei. Acest cAMP induce monocitele să se diferențieze în osteoclaste.
Oligoelemente
Oligoelementele umane și metabolismul calciului-fosforului sunt interconectate cu metabolismul osos. Deficitul de zinc reduce activitatea fosfatazei alcaline și a colagenazei; deficitul de cupru diminuează activitatea lizil oxidazei, monoaminooxidazei și citocromoxidazei, afectând astfel reticularea colagenului, reducând depunerea osoasă și accelerând resorbția osoasă.
Deficitul de mangan poate perturba reglarea calciului osos, crescând resorbția. Magneziul este o componentă cheie a structurii osoase, reglând metabolismul calciului-fosforului și mineralizarea osoasă. Fluorul reacționează cu hidroxiapatita pentru a forma fluorapatită stabilă, inhibând resorbția și promovând formarea osoasă.Deficiențe nutriționale Pacienții cu dinți lipsă, în special persoanele vârstnice edentate, trebuie să fie conștienți de faptul că malnutriția accelerează resorbția crestei alveolare. Suplimentele de vitamina D și alimentele bogate în calciu ajută la menținerea volumului osului alveolar și la întârzierea resorbției crestei; dimpotrivă, dietele bogate în proteine cresc excreția de calciu și favorizează resorbția osoasă.
Numeroși factori din viața de zi cu zi pot contribui la resorbția osului alveolar. Această afecțiune provoacă suferință semnificativă pentru multe persoane și prezintă provocări considerabile în ceea ce privește tratamentul. Prin urmare, ar trebui să acordăm prioritate conștientizării resorbției osului alveolar și să implementăm măsuri preventive din timp, asigurându-ne că aceasta nu compromite sănătatea dentară.