Malnutriția maternă severă în timpul sarcinii, bolile hepatice sau renale, diareea cronică, nașterea prematură sau sarcinile multiple pot duce la rezerve insuficiente de vitamina D la sugar, rezultând în rahitism congenital cauzat de deficiența de vitamina D.
Expunere insuficientă la soare
Dehidrocolesterolul din pielea umană se transformă în vitamina D la expunerea la razele ultraviolete ale soarelui. În consecință, factori precum poluarea aerului, clădirile înalte și activitatea prelungită în interior la sugari pot afecta sinteza vitaminei D.
Aportul alimentar inadecvat de vitamina D
Vitamina D prezentă în mod natural în alimente este rară. Chiar și în cazul alăptării exclusive, sugarii cu expunere limitată la aer liber și fără suplimente de vitamina D sunt predispuși la deficit.
Necesar crescut de vitamina D
Sugarii se află în perioada de creștere și dezvoltare cea mai rapidă, care coincide cu incidența maximă a deficitului de vitamina D.Sugarii prematuri și gemenii cresc rapid după naștere, având nevoie de cantități substanțiale de vitamina D, dar dispunând de rezerve insuficiente, ceea ce îi face susceptibili la rahitismul cauzat de deficiența de vitamina D. Impactul bolilor sau al medicamentelor Tulburările gastrointestinale și hepatobiliare afectează absorbția și utilizarea vitaminei D. Utilizarea prelungită a medicamentelor antiepileptice sau a glucocorticoizilor perturbă metabolismul vitaminei D și al calciului, ducând la deficiență.„Deficitul de calciu” este de fapt „deficitul de vitamina D”
Nivelul insuficient de vitamina D din organism perturbă metabolismul calciului și fosforului, provocând o tulburare nutrițională sistemică cronică caracterizată prin leziuni epifizare. Această afecțiune, cunoscută sub numele de rahitism cauzat de deficitul de vitamina D, este una dintre cele mai frecvente boli în rândul sugarilor și copiilor mici din China, fiind răspândită la nivel național, cu o incidență mai mare în regiunile nordice. Afecțiunea este denumită în mod obișnuit de către publicul larg „deficit de calciu”, dar este de fapt „deficit de vitamina D”.
Simptome precoce ale rahitismului cauzat de deficiența de vitamina D
· Iritabilitate, reacții de speriere, agitație, transpirație excesivă, fontanelă mare și zone chele în partea din spate a capului;
· În faza activă, apar modificări epifizare tipice, cum ar fi „capul de ping-pong” – senzația de minge de ping-pong la apăsarea ambelor părți ale regiunii occipitale;· Acumularea de țesut osos care formează „deformarea toracelui”, „coaste bombate” și lărgirea coastelor în partea anterioară a toracelui, la joncțiunile cartilajelor costale și la marginile coastelor inferioare; cifoză care provoacă cocoașă; membre inferioare prezentând picioare arcuite („în formă de O”) sau genunchi strâmbi („în formă de X”); și umflături „în formă de brățară” la încheieturi și glezne;
· Hipofosfatemie severă provoacă flaciditate musculară generalizată și tonus muscular redus, manifestându-se prin slăbiciune abdominală, distensie și întârziere în dezvoltarea motorie;
· Deficitul de vitamina D compromite și mai mult imunitatea copiilor, predispunându-i la pneumonie și boli diareice.
Cheia prevenirii rahitismului cauzat de deficiența de vitamina D constă în suplimentarea științifică cu vitamina D.
Principiile suplimentării cu vitamina D sunt inițierea timpurie, dozarea adecvată și parcurgerea completă a tratamentului. Nou-născuții la termen ar trebui să înceapă suplimentarea cu vitamina D cu 400 UI pe zi, începând cu două săptămâni după naștere;Copiii prematuri, copiii cu greutate mică la naștere și gemenii ar trebui să înceapă suplimentarea la o săptămână după naștere cu 800 UI pe zi, reducând la 400 UI pe zi după trei luni. Ambele grupuri ar trebui să continue suplimentarea până la vârsta de doi ani. Suplimentarea cu calciu este, în general, inutilă, fiind rezervată numai copiilor cu aport inadecvat de lapte sau malnutriție care necesită suplimentare adecvată cu micronutrienți și calciu.
Pacienții cu rahitism sever cauzat de deficiența de vitamina D (care prezintă deformări epifizare semnificative sau deficiențe funcționale), cazuri complicate sau cei care nu pot lua medicamente pe cale orală pot primi o singură injecție intramusculară cu doză mare de 200.000-300.000 UI de vitamina D, trecând la doza profilactică (400 UI de vitamina D pe zi) după trei luni.Doza terapeutică standard pentru rahitismul general este de 2.000-4.000 UI de vitamina D pe cale orală zilnic, trecând la doza profilactică după o lună. Suplimentarea excesivă cu vitamina D poate provoca toxicitate. Toxicitatea vitaminei D poate rezulta din terapia repetată cu doze mari de vitamina D pentru rahitism pe o perioadă scurtă de timp sau din doze profilactice excesive care duc la un aport zilnic excesiv de vitamina D.Semnele precoce ale toxicității vitaminei D includ pierderea poftei de mâncare, greață, vărsături, iritabilitate, febră ușoară și scădere în greutate. Cazurile severe pot prezenta convulsii, tensiune arterială crescută, aritmie, urinare frecventă, nicturie și chiar deshidratare, putând evolua către insuficiență renală cronică.