În prezent, un număr din ce în ce mai mare de chinezi se concentrează pe suplimentarea cu calciu, o tendință numită „mania calciului la nivel național”. În viața de zi cu zi, oamenii nu numai că consumă alimente bogate în calciu, ci și iau suplimente de calciu. Cu toate acestea, unii se îngrijorează: ar putea un astfel de aport excesiv de calciu să crească riscul de a dezvolta pietre? Experții au oferit un răspuns: există un risc și este necesară prudență, dar atâta timp cât suplimentarea cu calciu se face în mod științific, acest pericol poate fi evitat.
Consumul excesiv de calciu poate crește riscul de formare a pietrelor
Calciul, considerat „elementul vieții”, îndeplinește funcții fiziologice vitale pe parcursul creșterii și dezvoltării umane. Este indispensabil pentru asigurarea sănătății și longevității, făcând necesară suplimentarea cu calciu pe tot parcursul vieții, dar moderația rămâne esențială.Aporturile dietetice de referință (DRI) din China specifică faptul că nivelul maxim tolerabil de aport pentru adulți este de 2000 mg pe zi, deși acesta nu este aportul standard recomandat. În general, aportul recomandat pentru adulți este de 800 mg pe zi, cu cel puțin 500 mg provenind de obicei din calciul din alimentație. Cu cât aportul se apropie mai mult de această limită maximă, cu atât sunt mai mari riscurile potențiale pentru sănătate.
Consumul excesiv de calciu poate interfera cu absorbția și utilizarea altor oligoelemente de către organism și poate duce, de asemenea, la dezvoltarea diferitelor tipuri de boli renale. Experții subliniază că calciul nu este ușor absorbit de organism, în special atunci când este combinat cu alimente care conțin acid oxalic, deoarece acest lucru poate declanșa o reacție chimică care formează calculi de oxalat de calciu. Odată formați, acești calculi se pot depune în organism, provocând leziuni.
Suplimentele de calciu cresc riscul de formare a pietrelor
În plus, în ceea ce privește metodele de suplimentare a calciului, este important de reținut că „suplimentarea alimentară este preferabilă suplimentării medicamentoase”. Cercetările indică faptul că administrarea de suplimente de calciu poate crește riscul de formare a pietrelor la rinichi cu 20%, în timp ce consumul de calciu din alimente naturale reduce acest risc cu aproximativ o treime.
Acest lucru se datorează faptului că calciul din alimentele naturale se leagă de oxalatul din dietă, reducând absorbția acestuia și prevenind astfel formarea pietrelor la rinichi. Suplimentele farmaceutice nu au acest efect. În esență, un aport mai mic de oxalat reduce riscul de formare a pietrelor la rinichi. Astfel, suplimentarea cu calciu, evitând în același timp aportul excesiv de oxalat, atenuează acest risc.
Cum se suplimentează calciul în mod științific și eficient?
(1) Asigurați-vă un aport adecvat de vitamina D. Vitamina D este esențială pentru transportul calciului în organism. Printr-o serie de conversii complexe, vitamina D reglează metabolismul calciului și fosforului, favorizând astfel formarea oaselor. Alimentele bogate în vitamina D includ uleiul de ficat de cod, ficatul animal, ouăle și carnea. În plus, încurajați copiii să participe la activități în aer liber și să se expună la soare pentru a stimula sinteza vitaminei D în organism.
(2) Mențineți echilibrul calciu-fosfor. Calciul și fosforul sunt strâns legate, însă un aport excesiv de fosfor afectează absorbția calciului. Raportul recomandat între calciu și fosfor este de 1:1,2 până la 1:1,5. Având în vedere prevalența fosforului în alimentele naturale, trebuie acordată o atenție specială suplimentării cu calciu.Dieta zilnică a locuitorilor din China este predominant vegetală, conținând niveluri mai ridicate de acid oxalic, acid fitic și fibre. Aceste substanțe se leagă de calciu pentru a forma compuși insolubili, afectând astfel absorbția calciului. Pentru a minimiza această formare, opăriți mai întâi legumele cu frunze bogate în acid oxalic în apă clocotită. Acest lucru determină dizolvarea acidului oxalic, a acidului fitic și a compușilor similari în apă, reducând concentrația acestora în alimente.
(4) Consumul excesiv de grăsimi alimentare determină legarea grăsimilor de calciu, formând săpunuri de calciu prin saponificare. Acești compuși sunt excretați în fecale, ducând la pierderea calciului. Prin urmare, consumul de alimente bogate în grăsimi trebuie moderat în dieta zilnică.
(5) Calciul este insolubil în medii alcaline, ceea ce reduce eficiența absorbției sale; dimpotrivă, condițiile acide mențin solubilitatea calciului, îmbunătățind absorbția. Vitamina C și acidul citric scad pH-ul intestinal, facilitând astfel absorbția calciului.