Cunoașteți tulburările metabolice la nou-născuți?
Encyclopedic
PRE
NEXT
Anomaliile metabolice prezente la naștere includ hipotiroidismul congenital, galactozemia, hiperplazia suprarenală congenitală, hemoglobinopatiile, fenilcetonuria, hipoglicemia și hipocalcemia. Sunteți conștient de tulburările metabolice neonatale? (Rețeaua de sănătate publică) Hipotermie Temperatură corporală anormal de scăzută.Temperatura mediului care afectează un nou-născut este influențată de umiditatea relativă, curenții de aer, proximitatea față de suprafețe reci (pierderea de căldură prin radiație) și temperatura ambiantă. Nou-născuții sunt susceptibili la hipotermie în medii reci, ceea ce poate duce la hipoglicemie, acidoză metabolică și deces. Datorită raportului ridicat între suprafața corpului și greutate, pierderea de căldură prin radiație are loc rapid, afectând în special copiii cu greutate mică la naștere.Pierderea de căldură prin evaporare (de exemplu, când nou-născuții sunt acoperiți cu lichid amniotic în sălile de naștere), combinată cu pierderea de căldură prin conducție și convecție, poate duce la o scădere substanțială a căldurii și la hipotermie, chiar și în camere relativ calde.
Hipotermia poate provoca, de asemenea, hipoxie tisulară și leziuni neurologice la nou-născuții cu insuficiență respiratorie (de exemplu, prematurii cu sindrom de detresă respiratorie) din cauza creșterii cererii de oxigen (rata metabolică) ca răspuns la stresul provocat de frig. Expunerea prelungită și neconștientizată la frig deviază caloriile către termogeneză, afectând creșterea.
Răspunsul neonatal la frig implică eliberarea simpatică de noradrenalină care acționează asupra „țesutului adipos brun”.Acest țesut specializat la nou-născuți este situat în partea din spate a gâtului, între omoplați și în jurul rinichilor și glandelor suprarenale. El reacționează prin eliberarea de acizi grași prin lipoliză, urmată de oxidare sau reesterificare. Aceste reacții generează căldură la nivel local, iar aportul bogat de sânge către grăsimea brună ajută la transferul acestei călduri către alte părți ale corpului. Acest răspuns crește rata metabolică și consumul de oxigen de 2 până la 3 ori față de valoarea de referință.
Prevenire și gestionare
Prevenirea hipotermiei se realizează prin uscarea promptă a nou-născutului în sala de nașteri (prevenind pierderea de căldură prin evaporare) și înfășurarea copilului într-o pătură caldă (inclusiv capul). Încălzitoarele radiante trebuie utilizate dacă expunerea este necesară pentru resuscitare, observare atentă sau contact piele-piele între copil și mamă.
Pentru nou-născuții bolnavi, trebuie menținută o temperatură neutră a mediului — o stare și o temperatură a mediului care minimizează rata metabolică a sugarului, păstrând în același timp temperatura normală a corpului (37 °C). Temperaturile incubatorului pot fi ajustate în conformitate cu tabelul 260-2, pe baza greutății la naștere și a vârstei postnatale a sugarului, pentru a se apropia de temperatura neutră a mediului.În mod similar, incubatoarele servocontrolate sau încălzitoarele radiante pot fi utilizate pentru a menține temperatura pielii sugarului la 36,5 °C.
Tratamentul pentru hipotermie implică reîncălzirea sugarului folosind un incubator sau un încălzitor radiant, cu monitorizarea atentă a hipoglicemiei și apneei.În cazul în care hipotermia nu provine din temperaturile scăzute ale mediului, ci din afecțiuni patologice, cum ar fi sepsisul sau hemoragia intracraniană, este necesar un tratament specializat. Hipoglicemie Nivelurile de glucoză sub 40 mg/dl (<2,2 mmol/L) la sugarii născuți la termen sau sub 30 mg/dl (<1,7 mmol/L) la sugarii născuți prematur indică hipoglicemie.
Etiologie
Hipoglicemia apare frecvent din cauza rezervelor insuficiente de glicogen la naștere sau secundar hiperinsulinemiei. Prematurii cu greutate extrem de mică la naștere au rezerve inadecvate de glicogen și sunt predispuși la hipoglicemie, cu excepția cazului în care primesc perfuzii continue de glucoză exogenă.Nou-născuții cu restricție de creștere intrauterină (care se manifestă prin dimensiuni mici pentru vârsta gestațională) din cauza insuficienței placentare au, de asemenea, rezerve insuficiente de glicogen. Dacă asfixia perinatală și hipoxia persistă, toate rezervele de glicogen se epuizează rapid prin glicoliza anaerobă. Sugarii cu rezerve insuficiente de glicogen pot dezvolta hipoglicemie în orice moment în primele zile după naștere, în special când intervalele de hrănire sunt prelungite sau aportul de nutrienți este inadecvat.
Hiperinsulinemia apare la nou-născuții mamelor diabetice (în proporție inversă cu controlul diabetului), la cei cu policitemie vera severă sau la cei cu sindromul Beckwith-Wiedemann (caracterizat prin macrosomie, hernie ombilicală și hipoglicemie).Nivelurile crescute de insulină la nou-născuți determină, în mod caracteristic, o scădere rapidă a glicemiei în primele 1-2 ore postpartum, datorită întreruperii bruște a aportului continuu de glucoză din surse placentare. Hipoglicemia poate apărea și la sugarii care au întrerupt brusc perfuzia intravenoasă cu glucoză.>Deși mulți nou-născuți hipoglicemici sunt asimptomatici, pot apărea manifestări precum letargie, alimentație deficitară, hipotonie, iritabilitate, apnee, tahipnee sau convulsii. Aceste semne sunt nespecifice și pot fi observate și la sugarii cu antecedente de asfixie, sepsis, hipocalcemie sau sindroame de sevraj (de exemplu, sevrajul anestezic).
Relația dintre aceste semne, hipoglicemia și afectarea neurologică ulterioară rămâne neclară.
Prevenire și tratament
Având în vedere că hipoglicemia neonatală poate provoca leziuni neurologice, prevenirea și tratamentul prompt sunt esențiale.
Sugarii născuți din mame cu diabet zaharat insulino-dependent dezvoltă frecvent hipoglicemie după naștere, adesea însoțită de alimentație deficitară. Prin urmare, este indicată perfuzia intravenoasă imediată cu soluție de glucoză 10%, la fel ca în cazul sugarilor cu alte afecțiuni, prematuritate extremă sau detresă respiratorie. Pentru alți sugari cu risc de hipoglicemie, dar fără boli subiacente, se recomandă inițierea timpurie a alimentației frecvente cu formulă pentru a le furniza carbohidrați și alți nutrienți.În plus, toți acești nou-născuți necesită monitorizarea regulată a glicemiei. Testarea la locul de îngrijire folosind benzi de testare a glicemiei (de exemplu, Chemstrip bG) este fezabilă. Cu toate acestea, măsurarea glicemiei capilare folosind benzi de testare cu glucoză oxidază nu are o precizie suficientă. Orice nou-născut cu valori ale glicemiei la limita inferioară sau care prezintă simptome sugestive de hipoglicemie trebuie să fie supus unor teste de laborator pentru a determina nivelurile reale ale glicemiei.
Nou-născuții care prezintă simptome de hipoglicemie sau cei a căror glicemie nu poate fi crescută rapid prin alimentație enterală trebuie să primească imediat o perfuzie intravenoasă cu soluție de glucoză 10% în doză de 5 ml/kg timp de 10 minute sau mai mult. Ulterior, glucoza trebuie administrată în doză de 4-8 mg/(kg·min) [echivalentul a 60-120 ml de soluție de glucoză 10% pe kg pe zi]. Reglați viteza de perfuzie în funcție de monitorizarea nivelului de glucoză.Odată ce starea sugarului se îmbunătățește, înlocuiți treptat fluidele intravenoase cu alimentație enterală, continuând monitorizarea glicemiei. Reducerea glucozei intravenoase trebuie să fie treptată, deoarece întreruperea bruscă poate precipita hipoglicemia. Dacă administrarea imediată de glucoză intravenoasă nu este posibilă, injecția intramusculară de 100-300 μg/kg glucagon (maximum 1 mg) crește adesea rapid nivelul glicemiei;cu excepția cazului în care rezervele de glicogen sunt epuizate, cu efecte care durează 2-3 ore. Pentru hipoglicemia care nu răspunde la perfuzia rapidă de glucoză, administrați hidrocortizon 5 mg/(kg·d) în două doze IM. Luați în considerare cauze alternative (de exemplu, sepsis) și efectuați investigații endocrine pentru hipoglicemia refractară.
Hiperglicemie
Glicemia neonatală >120 mg/dl(6,7 mmol/L).
Incidența hiperglicemiei este mai mică decât cea a hipoglicemiei. Cu toate acestea, sugarii cu greutate extrem de mică la naștere (<1,5 kg) pot dezvolta hiperglicemie severă după perfuzia rapidă de glucoză în primele zile de viață. Hiperglicemia poate apărea și la sugarii care suferă de stres sever sau sepsis, în special în asociere cu sepsisul fungic.
Diabetul neonatal tranzitoriu este o formă rară, autolimitantă de hiperglicemie, care apare frecvent la nou-născuții mici pentru vârsta gestațională. Hiperglicemia poate provoca glicozurie cu diureză osmotică și deshidratare; hiperglicemia severă cu osmolaritate sanguină semnificativ crescută poate duce la leziuni neurologice.
Management
În cazurile iatrogene, măsurile terapeutice includ reducerea ratei de perfuzie a soluției de glucoză (scădând simultan concentrația de la 10% la 5% sau încetinind administrarea intravenoasă) și corectarea pierderilor de lichide și electroliți din diureza osmotică prin înlocuire intravenoasă.Hiperglicemia persistentă în timpul perfuziei cu glucoză la viteză redusă (de exemplu, 4 mg/kg pe minut) sugerează o deficiență relativă de insulină sau rezistență la insulină. Insulina umană poate fi adăugată la soluția de glucoză 10% și administrată la o viteză standard de perfuzie de 0,01-0,1 U/(kg·h) până când glicemia se normalizează. Insulina poate fi adăugată la o soluție separată de glucoză 10% și administrată împreună cu perfuzia de întreținere, permițând ajustarea ratei de insulină fără a modifica volumul total al perfuziei. Deoarece răspunsul la insulină este imprevizibil, este esențială monitorizarea atentă a glicemiei și titrarea meticuloasă a ratei de insulină.
În cazul diabetului tranzitoriu neonatal, este necesară menținerea atentă a homeostaziei glucozei și a echilibrului hidric până la dispariția spontană a hiperglicemiei, ceea ce durează de obicei câteva săptămâni.
Hipocalcemie
Concentrația serică totală de calciu: sugari născuți la termen <8 mg/dl (<2 mmol/L), sugari născuți prematur <7 mg/dl(<1,75 mmol/L); poate fi determinată și prin concentrația de calciu ionizat pe baza metodei de analiză (tipul de electrod) utilizate; Ca<3,0–4,4 mg/dl (<0,75–1,10 mmol/L).
Hipocalcemia este destul de frecventă în rândul nou-născuților din unitățile de terapie intensivă neonatală. Grupurile cu risc ridicat includ copiii născuți prematur, copiii mici pentru vârsta gestațională, nou-născuții mamelor diabetice și cei cu antecedente de asfixie perinatală.
Etiologie
PRE
NEXT