Fiecare fază a vârstei psihologice prezintă trăsături distincte: copilăria aduce inocență și exuberanță; adolescența aduce o conștiință de sine sporită, transformări fizice și mentale rapide și turbulențe psihologice intense; bătrânețea aduce maturitate și stabilitate psihologică, un comportament măsurat, rezistență fizică redusă și o tendință spre melancolie și suspiciune.
Vârsta umană poate fi împărțită în vârstă cronologică și vârstă psihologică, ceea ce explică de ce întâlnim adesea figuri precum „mici adulți” sau „copii bătrâni”. Aceste descrieri apar tocmai pentru că vârsta lor psihologică diferă de vârsta lor reală. La fel ca vârsta cronologică, vârsta psihologică poate fi clasificată în tipuri copilărești, adolescente și adulte. Ești curios să afli la care dintre ele aparții?
Primul tip este „tipul copilăresc”.
Persoanele de acest tip sunt, în general, spontane și excelează adesea în munca creativă, deși nu sunt potrivite pentru sarcini metodice pe termen lung. În relațiile interpersonale, lipsa lor frecventă de răbdare le face predispuse la nestatornicie, la fel ca copiii, ceea ce le face de obicei nesigure.
Psihologii îi sfătuiesc pe cei cu o mentalitate „copilărească”:Ar trebui să se hotărască să facă zilnic acte de bunătate pentru ceilalți, în măsura posibilităților lor, fără a căuta recompense, pentru a compensa anumite deficiențe de caracter.
A doua categorie este „tipul adolescent”.
Persoanele cu această dispoziție psihologică sunt de obicei idealiste, devenind adesea pasionate sau chiar fervente în ceea ce privește opiniile sau cauzele nobile. Ele posedă un spirit aventuros, optimism, concentrare și o sete insațiabilă de cunoaștere, alături de multe alte calități admirabile.Cu toate acestea, consecvența și combativitatea lor pot evolua rapid în încăpățânare și inflexibilitate, ducând adesea la dezacorduri, certuri sau chiar altercații între colegi. În plus, ei se îndoiesc frecvent de intuiția lor și sunt puternic influențați de mediul înconjurător, ceea ce duce adesea la decizii sau alegeri eronate.
Pentru persoanele cu acest tip psihologic, psihologii recomandă: stabilirea unor obiective pe termen lung și depășirea comportamentului pe termen scurt.
A treia categorie este „tipul adult”.
O tânără, deși are doar douăzeci de ani, este deja proprietara unei firme modeste, dar de mare succes, de consultanță în afaceri. Ea afirmă: „Știu ce vreau și cum să obțin”. Ea exemplifică mentalitatea „tipului adult”. Psihologii recunosc în general acest tip ca fiind tipic încrezător, orientat spre obiective și motivat de o ambiție puternică, găsind cea mai mare satisfacție în realizările profesionale. În același timp, aceștia se dovedesc adesea a fi parteneri și părinți responsabili.Cu toate acestea, cei cu această mentalitate „de tip adult” devin adesea atât de absorbiți de muncă sau de studii încât își neglijează propriile nevoi. Mintea și corpul lor pot rămâne într-o stare de tensiune prelungită, iar când presiunea devine excesivă, pot reacționa cu o sensibilitate excesivă sau inadecvată.
Experții psihologi îi sfătuiesc pe cei de acest tip să delege responsabilități și să se relaxeze complet.