Cum ne putem deschide mintea la locul de muncă?
 Encyclopedic 
 PRE       NEXT 
În noi se află puterea de a transforma ceea ce afirmăm în realitate – aceasta este „puterea ochiului minții”! Această putere ne permite să vedem dincolo de aparențe și să percepem adevărul.
Adesea acordăm o încredere excesivă în ceea ce percep ochii noștri fizici, ceea ce ne face susceptibili de a fi înșelați de fenomenele superficiale. Cu toate acestea, prin ochiul minții, dobândim capacitatea de a discerne ceea ce se află sub vizibil.De exemplu, o persoană care rămâne ferm convinsă că poate depăși adversitatea, chiar și atunci când este prinsă în ea, va găsi inevitabil curajul de a lua măsuri proactive. Mai mult, prin ochiul spiritual, părinții pot percepe sinceritatea autentică ascunsă în spatele comportamentului rebel al unui copil. Pentru că au încredere în copilul lor, vor câștiga inevitabil încrederea copilului în schimb.
Locul în care alegem să ne concentrăm conștiința este adevărata cheie care ne modelează viața.Dar unde ar trebui să ne îndreptăm conștiința pentru a cultiva o viață fericită? Ce ar trebui să observe ochiul interior? Unde ar trebui să ne ancorăm inimile?
Konosuke Matsushita a afirmat odată: „Cel mai important element în afaceri este perspectiva asupra vieții”. Aceasta înseamnă că modul în care percepem viața este piatra de temelie a succesului profesional. Chiar și față de angajații care făceau în mod repetat greșeli la locul de muncă, Matsushita îi considera „persoane excelente, oameni minunați”.Dacă și-ar fi lăsat gândurile influențate de starea vizibilă a angajaților săi, o astfel de perspectivă nu ar fi apărut niciodată. El vedea cu adevărat esența oamenilor cu inima sa.
Cheia constă în a nu te lăsa influențat de ceea ce este imediat vizibil, ci în a căuta continuu adevărul cu inima. Aici, nu este nevoie să ezitați între inimă și ochiul fizic. Vă voi împărtăși un secret simplu: odihniți-vă ochii.O dată sau de două ori pe zi este suficient, așa că asigurați-vă că vă faceți timp să închideți ochii și să vă concentrați energia. Acest lucru vă permite să percepeți adevărata natură a celorlalți cu inima. Aplicând aceeași metodă asupra voastră, vă veți descoperi propria esență, iar recunoașterea din adâncul inimii voastre se va manifesta în viața voastră. Deci, ce recunoașteți?
„Sindromul gândirii”
Trăind într-o eră a supraîncărcării informaționale, mulți oameni se limitează la acumularea de cunoștințe fără a trece la acțiune. Acest fenomen este denumit „sindromul gândirii”.
„Acțiunea aduce succesul; inacțiunea aduce eșecul. Acest lucru este valabil pentru toate lucrurile. Eșecul provine din inacțiune.” Cuvintele lui Uesugi Yōzan subliniază importanța „acțiunii”. Fie că este vorba de realizarea unor fapte mărețe care să vă asigure un loc în istorie, fie de îndeplinirea diverselor obiective și realizări ale vieții, acțiunea este întotdeauna primul pas.
Cu toate acestea, un număr din ce în ce mai mare de persoane se plâng: „Deși recunosc necesitatea acțiunii, în cele din urmă nu reușesc să acționez.” În special în era modernă a supraîncărcării cu informații, mulți acumulează cunoștințe fără a le pune în practică, angajându-se în „input” fără a obține „output”. Acest fenomen este denumit „sindromul gândirii” (a vorbi fără a acționa).
Deci, ce ne împiedică în cele din urmă să acționăm?Iată trei motive principale. În primul rând, motivația de a acționa este slabă; nu dorim cu adevărat rezultatul pe care acțiunea l-ar putea aduce. Cu alte cuvinte, nu percepem rezultatul ca având o semnificație importantă. Merită menționat aici că tindem să reacționăm puternic la rezultatele sau beneficiile imediat vizibile – de exemplu, gândindu-ne „dacă nu fac asta, voi pierde” sau „făcând asta voi obține avantaje” – și adesea urmărim doar acțiuni în care câștigurile și pierderile sunt ușor de discernut.Tindem să răspundem lent la chestiuni ale căror rezultate și semnificație nu sunt imediat evidente. Al doilea motiv pentru inacțiune este incertitudinea cu privire la locul de unde să începem. Indiferent cât de măreț este visul, calea către realizarea lui începe cu primul pas. Chiar dacă este doar un mic pas inițial, angajați-vă să îl puneți în practică imediat. Primul pas este esențial. Al treilea motiv este așteptarea stării emoționale potrivite.Gândul „Voi acționa când mă voi simți motivat” asigură o inerție perpetuă. Bazarea pe un factor atât de incert precum „motivația” face ca acțiunea reală să fie foarte puțin probabilă. În plus, teama de eșec paralizează adesea luarea deciziilor. Cei care gândesc „Voi acționa odată ce voi depăși această teamă” nu vor face niciodată pași concreți, deoarece frica nu este ceva ușor de învins.
Onestitate și sinceritate
Adesea vrem să facem lucrurile fără probleme, cu pricepere și grație înainte de a începe, dar acest lucru poate duce uneori la stagnare. Gândul „Nu-i nimic dacă nu e perfect, o să fac ce-mi dictează instinctul” ne umple de curaj.
Punând prea mult accent pe rezultate și eficiență, riscăm să neglijăm propria onestitate și sinceritate, pierzând astfel cele mai prețioase oportunități de dezvoltare personală!
Actorul Tsurutaro Kataoka a creat multe opere remarcabile ca pictor. Odată, am luat cina cu el și am aflat că dorința lui de a picta a apărut în jurul vârstei de patruzeci de ani.Până atunci, nu atinsese niciodată o pensulă și nu pusese piciorul într-o galerie de artă. Interesul său a fost stârnit de pictorul Murakami Yutaka, care i-a spus: „Nu sunt priceput la pictură, dar neîndemânarea nu este o scuză. Atâta timp cât pot exprima fidel ceea ce simt, este suficient.” Aceste cuvinte l-au inspirat profund pe Kaku, care până atunci nu avea încredere în abilitățile sale artistice, și astfel a început călătoria sa în lumea artelor.Întâmplător, Tsurutaro este dreptaci, folosind mâna dreaptă pentru stilouri și bețișoare, dar pictează cu mâna stângă. Deși mâna dreaptă îi permite să realizeze lucrări excelente, este prea agilă. Pictând cu mâna stângă, el poate să-și pună sufletul în fiecare tușă, redând fidel ceea ce vede.Tocmai această dedicare sinceră în timpul procesului de pictură permite caligrafiei și picturilor lui Tsurutaro să transmită o pasiune și o energie de nedescris.
În societatea modernă, oamenii pun un accent excesiv pe rezultatele vizibile. „Cât de eficient, cât de abil, cât de inteligent poate cineva să îndeplinească sarcinile” a devenit preocuparea principală pentru majoritatea.Desigur, a lucra eficient este lăudabil, iar stăpânirea strategiilor, trucurilor și tehnicilor este, fără îndoială, utilă. Cu toate acestea, o concentrare excesivă asupra rezultatelor și eficienței riscă să neglijeze starea persoanei în timpul procesului. De exemplu, dacă cineva se bazează exclusiv pe strategii, trucuri și tehnici, rezultatul poate fi o neglijare a onestității și sincerității. Nu ar însemna asta pierderea celei mai prețioase oportunități de dezvoltare personală?
În lucrarea sa Ecologia psihologică, Shinichi Nakazawa observă: „Cei considerați inteligenți ajung invariabil să fie prinși în capcana căutării stabilității. O astfel de inteligență nu înseamnă decât un ușor avantaj față de ceilalți – doar doi sau trei pași înainte – pe care îl folosesc adesea ca capital pentru a acumula bogăție.”
„Inteligența” la care se referă Nakazawa poate fi înțeleasă ca „un mod de existență bazat pe cunoaștere și intelect”.Odată ce cineva se bazează pe cunoștințe și înțelepciune, devine predispus să calculeze câștigurile și pierderile. Astfel, devine preocupat de „cum să trăiască inteligent pentru a fi fericit?” și cade într-o stare de stabilitate complacentă. Procedând astfel, viața se îndepărtează din ce în ce mai mult de „dezvoltarea umană” și de „efortul viguros”.
Textul clasic chinezesc Han Feizi menționează: „Înșelăciunea inteligentă nu se poate compara cu sinceritatea stângace”.Aceasta înseamnă că, în timp ce înșelăciunea vicleană poate aduce câștiguri pe termen scurt, sinceritatea – deși aparent stângace – câștigă în cele din urmă inimile pe termen lung.
Mai mult, Caigen Tan observă: „Proza avansează prin simplitate; Calea este perfecționată prin simplitate.„Se progresează în scris nu prin artificii, ci prin îmbrățișarea simplității (proză neornamentată, neșlefuită). Calea este perfecționată de cei care par simpli la minte.” Caracterul pentru simplitate (拙) are implicații profunde.
Știți ce trăsături au în comun talentele de top?
Trăsături comune ale talentelor de top
Cei recunoscuți ca talente de top sunt invariabil umili.Această umilință provine dintr-un „spirit de recunoștință” și „încredere de sine autentică”.
Am întâlnit tot felul de persoane – savanți, antreprenori, scriitori sau persoane din alte profesii – și, invariabil, cei considerați de top posedă o umilință profundă. Cei considerați autorități sau figuri de frunte în domeniile lor nu consideră niciodată abilitățile sau statutul lor ca motive de mândrie, remarcând frecvent: „Mai am încă un drum lung de parcurs”. Ei nu își etalează absolut niciodată talentele sau realizările.Ori de câte ori aud astfel de cuvinte umile și prudente și le iau la inimă, devin profund conștient de propria mea insignifianță și simt un profund sentiment de reverență.
Tao Te Ching afirmă: „Cea mai înaltă virtute este ca apa”. Această „virtute supremă” reprezintă starea ultimă a existenței, asemănătoare cu apa. Apa curge întotdeauna către locurile mai joase, evitând astfel competiția cu alte lucruri.Apa posedă umilința de a locui în locuri joase și adaptabilitatea de a-și schimba forma după bunul plac – acesta este apogeul existenței umane. Cei care ating cel mai înalt nivel sunt tocmai cei care, prin umilință, reflectează constant asupra lor înșiși, realizând astfel o dezvoltare tot mai profundă și mai mare a caracterului lor. Această umilință provine din două surse. Prima sursă este „spiritul recunoștinței”.
 PRE       NEXT 

rvvrgroup.com©2017-2026 All Rights Reserved