Nașterea naturală este considerată în general benefică atât pentru mamă, cât și pentru copil. Cu toate acestea, se spune de mult timp că durerea resimțită în timpul nașterii se numără printre cele mai intense. Deși această agonie poate descuraja multe femei însărcinate, numeroase femei curajoase aspiră în continuare să nască în mod natural.Deși este lăudabil, este esențial să înțelegem factorii care influențează travaliul înainte de a decide să naștem natural. Să explorăm „cele 3 P” ale nașterii vaginale!
Care sunt „cele 3 P” ale nașterii vaginale?
Nașterea vaginală depinde de trei factori cheie: puterea contracțiilor uterine (puterea), dimensiunea fătului (pasagerul) și capacitatea canalului de naștere (pasajul).Când contracțiile uterine sunt suficient de puternice și canalul de naștere este suficient de spațios pentru a acomoda copilul – ceea ce înseamnă că cavitatea pelviană și dimensiunea fătului sunt simetrice – contracțiile pot propulsa eficient copilul prin canalul de naștere. Dacă acești trei factori nu se aliniază corespunzător, cum ar fi în cazul unui făt mare sau al unui pelvis îngust, acest lucru poate duce la o naștere dificilă sau poate provoca rupturi în canalul de naștere.
Forța contracțiilor uterine (puterea)
Un factor crucial în expulzarea fătului este ca contracțiile uterine ale mamei să atingă „travaliul activ”. Aceasta înseamnă că contracțiile trebuie să fie regulate, să apară la fiecare 2-3 minute și să dureze 1-2 minute fiecare.＿
Forța contracțiilor uterine este forța principală a travaliului după debutul acestuia, persistând pe tot parcursul procesului de naștere.Debutul contracțiilor uterine nu garantează o naștere fără complicații. Adecvarea și eficacitatea contracțiilor trebuie evaluate prin analizarea ritmului, duratei, intervalelor, intensității și coborârii părții prezentate a fătului.
Ritmicitatea contracțiilor: acesta este un indicator crucial al travaliului activ, ceea ce înseamnă că contracțiile trebuie să fie regulate și spontane, nu induse artificial. Durerea resimțită în partea inferioară a abdomenului este denumită în mod obișnuit „dureri de travaliu”.
Fiecare contracție începe slab, se intensifică în timp, își menține intensitatea maximă pentru o perioadă, apoi scade treptat până când încetează. Această ultimă fază este denumită „interval” sau intervalul dintre contracții. În timpul acestui interval, mușchii uterini se relaxează, durerea se calmează și mobilitatea revine la normal. Acest model de „dureri de travaliu” se repetă ciclic până la încheierea întregului proces de naștere.
Contracțiile regulate ar trebui să apară la intervale de 4-5 minute, cu o durată de aproximativ 30 de secunde. Pe măsură ce travaliul progresează, intervalele se scurtează treptat, în timp ce durata contracțiilor se prelungește. Până când colul uterin este complet dilatat, contracțiile pot dura până la 60 de secunde, apărând la intervale de 1-2 minute.
Intensitatea contracțiilor uterine crește progresiv pe parcursul travaliului, intervalele dintre contracții devenind din ce în ce mai semnificative. Numai astfel de contracții ritmice, intermitente și puternice pot asigura o naștere fără complicații și siguranța fătului.
Orice fenomen care determină devierea contracțiilor uterine menționate mai sus de la acest model prezintă un risc ridicat de travaliu obstrucționat.
Dimensiunea canalului de naștere (pasaj)
Canalul de naștere se referă în general la intrarea în pelvis, pelvisul mijlociu și ieșirea din pelvis prin care trece fătul. Acest pasaj, denumit în mod obișnuit pelvis, este împărțit în canalul de naștere osos și canalul de naștere moale. „Pelvisul” denotă de obicei canalul de naștere osos. Dimensiunea și forma pelvisului sunt strâns legate de procesul de naștere.
Pelvisul este subdivizat în trei planuri: intrarea, planul pelvisului mijlociu și planul de ieșire (ieșirea în sine fiind împărțită în două planuri sagitale distincte). Fiecare plan este caracterizat în continuare de diametre longitudinale și transversale, sau anterioare și posterioare.
Intrarea pelvisului: O intrare pelviană suficient de largă facilitează coborârea lină a capului fătului în pelvisul propriu-zis, reprezentând prima etapă critică a nașterii naturale.
Pelvisul mijlociu: „Distanța interischială” din această regiune este o măsurătoare crucială în timpul travaliului. Experții notează: „Din punct de vedere clinic, multe cazuri de oprire a travaliului apar tocmai în acest moment.”
Ieșirea pelviană: Dacă ieșirea pelviană permite, de asemenea, trecerea fătului, copilul poate fi născut cu succes.
Factorii principali care cauzează travaliul dificil sunt rareori măsurătorile pelviene anormale, ci mai degrabă un făt mare sau macrosomic, poziția anormală a capului fătului sau prezentarea anormală a fătului. Aceste condiții fac ca un pelvis altfel normal să devină „anormal și constrâns”, ducând la travaliu dificil sau obstrucționat.
Dimensiunea fătului (pasager)
Dimensiunea fătului este un factor determinant al dificultății travaliului.Pe măsură ce travaliul se apropie, capul fătului coboară în pelvis. Pentru a facilita trecerea prin canalul de naștere, fătul suferă o serie de rotații pasive de adaptare pentru a adopta poziția optimă. Capul fătului, fiind cea mai mare parte a fătului, poate suferi o ușoară suprapunere a suturilor craniene în timpul trecerii. Această deformare reduce volumul cranian, facilitând nașterea.
În timpul travaliului, dacă fătul este excesiv de mare (depășind 4000 de grame), ceea ce duce la un diametru cefalic mare, poate apărea o îngustare relativă a bazinului din cauza disproporției cefalopelviene, ducând la distocie, chiar dacă măsurătorile pelviene sunt normale. În schimb, chiar și cu un făt de greutate medie, o poziție cefalică anormală poate provoca în mod similar distocie.
Din punct de vedere clinic, se observă frecvent că, în apropierea termenului sau în timpul travaliului, capul fătului nu coboară în pelvis, rămânând într-o poziție flotantă. Astfel de cazuri necesită vigilență în ceea ce privește disproporția cefalopelviană și dificultățile de naștere care decurg din aceasta.
În plus, anomaliile fetale, cum ar fi hidrocefalia sau gemenii siamezi, pot duce la distocie din cauza capului sau corpului fetal mărit, care nu poate trece prin canalul de naștere.
Reamintim:
În realitate, dincolo de „cele trei P” ale contracției uterine (putere), dimensiunile canalului de naștere (pasaj) și dimensiunea fătului (pasager), starea psihologică a viitoarei mame influențează în mod semnificativ nașterea naturală.În timpul travaliului, mamele trebuie să se străduiască să rămână relaxate. Anxietatea sau tensiunea excesivă pot declanșa modificări fiziologice, inclusiv accelerarea ritmului cardiac, respirație rapidă și schimburi gazoase inadecvate. Acest lucru poate duce la hipoxie uterină, contracții slăbite, travaliu prelungit și epuizare fizică excesivă pentru mamă. În același timp, poate provoca modificări endocrine, creșterea tensiunii arteriale, ischemie și hipoxie fetală, scăderea ritmului cardiac fetal și suferință fetală.Deși multe mame aspiră la o naștere naturală, este recomandabil să se urmeze îndrumările medicale privind adecvarea nașterii vaginale.