Vrei o naștere fără complicații? Nu este vorba despre prezența soțului tău! Nu este vorba despre exerciții fizice zilnice! Nu este vorba despre a trage sforile! Femeile trebuie să se bazeze pe ele însele în orice moment, mai ales pentru ceva atât de important precum nașterea. Nimeni nu poate face asta în locul tău!
Astăzi, le oferim viitoarelor mame un cadou: un instrument puternic pentru nașterea naturală! Învață-l acum: tehnica de respirație Lamaze!Nu credeți că respirația nu necesită învățare – odată ce o stăpâniți, veți realiza cât de importantă este pentru naștere!
De ce „tehnica de respirație Lamaze”?
Introdusă în Asia din America după 1960, a atras imediat atenția obstetricienilor din multe țări, inclusiv din China. Dezvoltată în 1951 de medicul francez Dr. Lamaze, această metodă de respirație pentru naștere a devenit cunoscută sub numele de tehnica Lamaze.
După ce a întâlnit întâmplător „metoda de prevenire psihologică”, dr. Lamaze a cercetat mai departe și a descoperit „tehnica de respirație Lamaze” practică pentru naștere. Această tehnică folosește respirația pentru a distrage atenția de la durere și a ameliora disconfortul travaliului.
Începeți antrenamentul în tehnica de respirație Lamaze din luna a șaptea de sarcină. Practicarea în prezența soțului va da rezultate mai bune. Să înțelegem mai întâi cele cinci etape ale sale.
Postura de bază
Exersați pe o pătură așezată pe podeaua sufrageriei sau pe pat. Puneți muzică prenatală liniștitoare în cameră. Viitoarea mamă poate alege să stea cu picioarele încrucișate. La sunetul muzicii, ea ar trebui mai întâi să-și relaxeze complet corpul, fixându-și privirea într-un singur punct.
Cele cinci etape ale respirației Lamaze
De obicei, viitoarele mame încep antrenamentul de respirație Lamaze din luna a șaptea de sarcină. Practicarea cu sprijinul soțului dă rezultate mai bune. Să examinăm mai întâi cele cinci etape implicate.
Poziția de bază implică practicarea pe o pătură așezată pe podeaua sufrageriei sau pe pat. În cameră se poate pune muzică prenatală liniștitoare. Viitoarea mamă poate alege să stea cu picioarele încrucișate. Pe măsură ce muzica cântă, ea ar trebui mai întâi să-și relaxeze complet corpul, privind fix un singur punct.
Etapa întâi: Tehnica de respirație toracică
Această metodă se utilizează la începutul travaliului, când dilatația cervicală ajunge la aproximativ 3 centimetri. Ea implică o respirație toracică lentă și controlată.
Viitoarele mame pot simți contracții uterine la fiecare 5-20 de minute, fiecare durând aproximativ 30-60 de secunde. Ele trebuie să învețe să inspire profund prin nas, începând respirația odată cu contracția și expirând când aceasta atinge punctul culminant. Acest tipar se repetă până când durerea se calmează, moment în care se reia respirația normală.
Respirația toracică este o tehnică de ameliorare a durerii ușoară și confortabilă. Când contracțiile intense încep sau se termină, viitoarele mame pot utiliza această metodă pentru a comunica cu precizie natura contracțiilor familiei sau personalului medical.
Etapa a doua – Tehnica respirației superficiale
Tehnica respirației superficiale este utilizată pe măsură ce bebelușul se rotește și coboară treptat prin canalul de naștere (înainte de dilatarea colului uterin la 7 cm).Când încep contracțiile, folosiți respirația profundă din piept. În timpul contracțiilor intense, treceți la respirația superficială, revenind la respirația profundă odată ce contracțiile încep să se calmeze.
Când dilatarea colului uterin ajunge la 3-7 centimetri, contracțiile devin mai frecvente, apărând la fiecare 2-4 minute și durând aproximativ 45-60 de secunde fiecare.
Mai întâi, permiteți corpului să se relaxeze complet, fixând privirea într-un singur punct. Viitoarea mamă trebuie să inspire ușor prin gură, menținând respirația superficială, în care volumul de aer inspirat este egal cu cel expirat. Respirați exclusiv prin gură, menținând respirația în partea superioară a gâtului, ca și cum ați scoate un sunet „hee-hee”.
Când contracțiile uterine se intensifică, accelerați respirația; dimpotrivă, încetiniți-o când contracțiile se atenuează.Asigurați-vă că volumul de aer expirat este egal cu cel inspirat. Începeți cu sesiuni de 20 de secunde, prelungind treptat fiecare exercițiu până când puteți susține 60 de secunde per ciclu de respirație. Etapa a treia: tehnica respirației gâfâitoare Când dilatația cervicală ajunge la 7-10 centimetri, viitoarele mame vor avea contracții la fiecare 60-90 de secunde. Aceasta este cea mai intensă și mai dificilă fază a travaliului.Fătul este pe punctul de a fi născut, fiecare contracție uterină durând 30-90 de secunde.
Viitoarea mamă trebuie mai întâi să expulzeze tot aerul, apoi să respire adânc. Apoi, trebuie să efectueze 4-6 expirații rapide și scurte, simțind că umflă un balon. Acestea trebuie să fie și mai superficiale decât respirația ușoară și superficială din etapa anterioară. Ritmul poate fi ajustat în funcție de intensitatea contracțiilor uterine.
În timpul exercițiilor, prelungiți treptat fiecare ciclu de respirație de la 45 de secunde la 90 de secunde.
Etapa a patra – Tehnica respirației șuierătoare
Pe măsură ce începe faza finală a celei de-a doua etape a travaliului, viitoarea mamă poate simți nevoia de a împinge copilul prin canalul de naștere. Cu toate acestea, personalul medical o va instrui să se abțină de la împingere pentru a preveni ruperea vaginală, așteptând în schimb ca copilul să iasă în mod natural. În acest moment, se poate utiliza tehnica respirației șuierătoare.
Când încep contracțiile, viitoarea mamă trebuie să respire adânc, urmată de suflări scurte și puternice de aer – ca și cum ar expira superficial: 1, 2, 3, 4. Apoi, expulzează tot aerul rămas într-o singură expirație puternică, ca și cum ar sufla împotriva unui obiect rezistent. Ea trebuie să practice respirația rapidă și continuă, asemănătoare cu gâfâitul, în acest mod, până când dorința de a împinge dispare, urmărind să ajungă la 90 de secunde per sesiune de practică.
Etapa a cincea – Împingerea
Odată ce colul uterin este complet dilatat, moașa va instrui mama să împingă când capul copilului devine vizibil. Mama trebuie să respire adânc, să-și țină respirația și să împingă imediat.
Viitoarea mamă trebuie să-și apropie bărbia de piept, să ridice ușor capul și să direcționeze cu forță aerul din plămâni în jos, spre abdomenul inferior, relaxând complet mușchii pelvieni. Când simte nevoia să respire, trebuie să mențină aceeași poziție, să expire complet imediat, apoi să inspire complet instantaneu. Trebuie să continue să-și țină respirația și să împingă până când copilul este născut. Odată ce capul copilului a ieșit din canalul de naștere, viitoarea mamă poate respira scurt și rapid pentru a ameliora durerea.
Fiecare sesiune de exerciții trebuie să implice un efort susținut timp de cel puțin 60 de secunde.
Puncte cheie pentru respirația Lamaze:
Stadiul incipient al contracțiilor: începeți cu un ritm regulat de patru respirații „hee” urmate de o respirație „hoo”.
Când contracțiile ating apogeul: treceți la aproximativ o respirație „hoo” pe secundă.
Pe măsură ce contracția se atenuează treptat: reveniți la modelul de patru respirații „hee” urmate de un „hoo”.
La sfârșitul contracției: efectuați o respirație toracică, inspirând prin nas și expirând prin gură.
Viitoarele mame ~ nu așteptați până începe travaliul pentru a învăța acest lucru! Această tehnică de respirație necesită practică! Am început să exersez și încet-încet încep să mă obișnuiesc... Da! Asta e senzația. Permiteți-mi să repet: stăpânirea acestei metode de respirație este mult mai eficientă decât participarea la nenumărate cursuri prenatale sau cursuri de formare!